[varu]

All about Lily Chou Chou

L-am desfiintat pe Iwai cand a fost vorba de Love Letter, dar acum trebuie sa fiu sincer si sa imi pun cenusa in cap pentru ca All about Lily Chou Chou chiar mi-a placut.
Mi se par un pic nedrepti Windom si anaemona de data asta cand l-au expediat si ridiculizat pentru ca nu e un film din categoria "Liceeni rock'n roll".
Nu are nimic de a face cu cinemaul de destindere, de consum, se departajeaza clar de povestile cu adolescenti facute la Hollywood.
Ceea ce vreau sa zic e ca nu mi s-a parut deloc un film inept de aruncat la cosul de gunoi.
Nici nu pot sa zic ca e o experienta cinematografica esentiala, nu o sa ajunga pe lista filmelor mele de suflet, dar in tonul discutiei de data asta sunt de partea lui Twinsen cand a argumentat despre ce e vorba: nu vreau sa arunc acuma cu clisee rostite pompos cum ar fi "e vorba despre cum mediul inconjurator influenteaza personalitatile firave", "e o poveste despre formarea si deformarea ireversibila a caracterelor in stadiul lor incipient de adolescent" etc etc.

Desi cam despre asta e vorba si regizorul isi face bine treaba, ba chiar construieste povestea cu o tehnica de filmare foarte interesanta, camera de filmat pare ca pluteste, curge printre personaje cu aceeasi lentoare si naturalete cum am vazut scenele cu adolescenti din Tree of Life. Totul pare fluid, curgator, chiar si atunci cand perspectivele se schimba din obiectiv in subiectiv, nu stiu daca ati remarcat ca in poveste este intercalata inclusiv camera de vacanta a pustilor in Okinawa cu atata naturalete ca nu deranjeaza ochiul ca cel care spune povestea nu mai e regizorul ci chiar unul dintre pusti. Mie jongleriile astea imagistice mi-au placut, le consider de finete si fac diferenta intre filmul de consum si filmul cu pretentii mai ridicate.

Scena din parcare a furtului banilor dintre bandele de pusti care are ca rezultat excursia pe insula e admirabil filmata. Foarte misto. Spike Jonez? Beastie Boys - Sabotage, anyone?

Nici inserturile din mIRC, cum le ziceti voi, nu m-au deranjat deloc, ba chiar le gasesc o gaselnita interesanta si originala in augmentarea personajelor. Ganditi-va numai la diferenta dintre o persoana in viata de zi cu zi si personalitatea lui virtuala, ascunsa sub un pseudonim. La generatia actuala de tineri de multe ori anonimatul virtual elibereaza niste energii pe care niste adolescenti timizi, introvertiti si in formare nu au curajul sa le exprime in viata reala. Cum discuta cei doi pe net reliefeaza o latura a personalitatii care e inhibata de imaginea lor de pe ecran. Mi se pare o chestie in plus si necesara si ingenios adusa in discutie.
De ce inserturile de text din 2046 ar fi mai de bonton si mai argumentate, iar cele din All about Lily Chou Chou sunt pur si simplu stupide? Eu chiar cred ca ambele au o functie a lor clara si aduc plus valoare constructiei.

Intr-adevar Iwai nu se apropie nici pe departe de Wong Kar Wai ca valoare de regizor, ca cinematografie, ca experienta senzoriala, ca ce vreti voi.
Un film cu pretentii de arta (nu vorbim de BD la mare si la munte, ca pe alea le-am vazut de zeci de ori) trebuie sa aiba un impact urias asupra mea, sa fie o capodopera incontestabila ca sa merite o revizionare, iar in cazul acestui film nu o sa fac precum Twinsen, adica sa-l revad.
La revizionari in cazul meu alta e lista: In the mood for love, Chungking express, Im lauf der Zeit, El espiritu de la colmena, Days of heaven, The thin red line etc
Dar intr-adevar All about Lily Chou Chou e altceva fata de Love Letter, arata ca stie carte, cum se zice in popor. Vorbind strict de filmul asta, il plasez in zona cinemaului de auteur, adica un regizor cu un stil propriu, si ca povestitor si ca tehnician.