Originally Posted by Twinsen:
|
E despre mai multe lucruri, dar in primul rand despre durerea uriasa provocata de un mediu care te distruge psihic inca din copilarie/adolescenta. Probabil ca sa il simti pe deplin trebuie ca cineva sau ceva (sistemul social de exemplu) sa te calcat in picioare in momentul acela. E despre afirmarea personalitatii, despre lupta de a respira cand cineva te stranguleaza, despre eul tau adevarat care striga "Sunt aici!", in fata fortei care incearca sa il domine si descompuna.
|
Twinsen, pare interesant ce scrii aici, dar mie nu mi-a transmis nimic de genul asta filmul. Poate pentru ca e prea fragmentat, poate ca e messed-up asa cum e mintea adolescentilor in ziua de azi si vrea sa se plieze pe mintea lor, nu stiu, dar filmul nu are cap si nu are coada si ce mi se pare mai grav e ca nu-i gasesc nici o morala. Tot ce li se intimpla tinerilor, lucruri grave, care ar trebui sa-i scoata din ale lor, sint acceptate cu resemnare fatidica. Strigatul lor "sint aici" nu pare sa depaseasca limita eterica, asa cum o numesc ei.
Originally Posted by Twinsen:
|
In primul rand, e o bataie de joc sa "trebaluiesti prin casa" cand te uiti la un film de arta. Ori te uiti, ori nu te uiti.
|
Te asigur ca n-am pierdut nici o scena si nici o replica, exista butonul "pause".
Originally Posted by Twinsen:
|
In al doilea rand poate imi explici cum Love Letter e "doar despre adolescenti", cand 90% din scene sunt intre adulti. Sau cum ar trebui sa trateze "eficace" subiectele legate de tineri.
|
Ii numesti tu sau altii adulti dar ei tot adolescenti erau; in comportament, prin lipsa responsabilitatilor. Am scris la vremea respectiva ce mi-a placut la film, scene, etc, probabil pentru ca si eu am o fire adolescentina.
Un film preferat de-al meu, intre toate genurile, nu neaparat intre filmele cu adolescenti e Breakfast club. Din filmul ala am inteles ceva si mi se pare ca trateaza foarte serios zbuciumul interior al tinerilor, le defineste personalitatile, practic deschide lumea interioara a unui adolescent in fata tuturor. Sint multe alte filme cu adolescenti care mi-au placut, unele mai usurele, gen Say anything sau Can't buy me love. E adevarat ca sint cu altfel de adolescenti, dar eu nu ma leg de caracterul tinerilor din film, ma leg de faptul ca regizorul nu l-a definit. Nu reiese de ce sint cu totii asa messed-up, de ce fura, de ce se lasa exploatate ca prostituate fetele, cum de sint lasati sa plece de-acasa la 13-14 ani pe bani furati. Din cauza ca scenele nu-s destul de fluide am avut si dificultati sa recunosc personajele. Cind mi le arata pentru fractiuni de secunda, fara sa le vad intreaga fizionomie, cum sa inteleg ce vrea sa transmita regizorul cind nu-s sigura pe cine vad in fata mea?
Originally Posted by Twinsen:
|
Banuiesc ca nu stii ca Iwai a fost si e un idol pentru tinerii japonezi. All about Lily Chou Chou a fost un succes urias de box office in Japonia, terminand anul pe locul 3 ca vanzari de bilete. Cand reusesti sa ai un astfel de impact cu un film dificil si artistic, care nu are nimic in comun cu un blockbuster, eu zic ca esti destul de "eficace"...
|
Nu ma mira ce spui. Un alt film care probabil e considerat succes, Time, nici ala nu mi-a placut si mi s-a parut la fel de imatur. In copilarie ma fascina totul despre Japonia, acum cred ca nu prea sint capabila sa-i inteleg, desi un autor universal cum e Kurosawa l-am inteles perfect.