Am vazut
"2046". Un film ermetic, destul de dificil de decriptat, nu sunt sigur ca l-am inteles in totalitate, dar din cat am putut eu sa dibuiesc... THE FAT ONE ATE' EM ALL.
Deci da, eu cred ca filmul e mai confuz decat permite limita legala. (Apropo, sunt asa multe filme dificile in turneu asta, sau sunt eu mai greu de cap? ) Prima nemultumire. A doua, mult, mult mai mare e lagata de narator. M-a scandalizat de-a dreptul. WKW a uitat ca-i in cinema si l-a luat condeiul pe dinainte. Imaginile, da, sunt frumoase, insa nu spun foarte multe. Mare parte din ce trebuiau sa spuna acestea, WKW ni le spune pe sleau. Si astea intra pe ureche si ies pe alta. Pt mine cuvintele in cinema sunt apa chioara, trec prin mine ca gasca prin apa, nu ma ating neam. Atunci cand sunt folosite ca aici (cu rol de a avansa naratiunea si de a transmite sentimentele personajelor) caci sunt locuri in care cuvantul are o functie in primul rand muzicala, atmosferica (ca-n The Tree of Life, ca sa dau un ex. recent) si acolo e suportabil. Alta chestie care nu mi-a placut e ca s-a abuzat de muzica. Si nu de oricare tip, ci de ala cel mai rau - ala manipulator, care-ti zice ce sa simti, telenovelistic. In rest, lucru pt care e celebru, partea tare a filmului e vizualul. Culorile vii, incadescente par ca sunt pe punctul de a se varsa una-n alta in orice moment. Dar chiar si aici tot scartaie ceva; nu sunt (nu peste tot, dar de prea multe ori) imagini care sa spuna povesti, sunt doar exercitii de lumina si culoare. Mda, cred ca incep acum sa-mi dau seama ce parere am despre film.
Dar: filmul are, totusi, un inefabil puternic uneori. E un pasaj pe la jumatea filmului in care incepe sa ruleze pt a doua oara melodia latino "Siboney" care mi-a dat niste fiori pe sira spinarii de o itensitate si de o aroma pe care n-am mai simtit-o niciodata turneul asta. Cu aia am ramas eu din film. Chiar imi vine in minte de multe ori senzatia aia de atunci.
O mica mentiune: am inceput filmul cu gandul la cateva idei pe care le retinusem din eseu lui als despre film (care nu se gaseste pe net
) din "De ce vedem filme" , printre care ca am avea de-a face cu un fascinant studiu asupra memoriei, dar bien'nteles... nici vorba sa fi detectat asa ceva in directia asta.
PS: secventa din "Adaptation" de la seminarul de scenaristica; e despre notiunea de voci-over.
De la sec 00:54.
http://www.youtube.com/watch?v=_VseQe4TFsg