O melissokomos arata excelent vizual, are actori buni si totul e irosit pe o poveste ratata. Actiunea e centrata pe personaje, care nu sunt dezvoltate, nu sunt credibile, dar sunt aratate adeseori fie priving grav in gol (mosul), fie emitand istericale (fetiscana), clisee tipice ale filmelor de "arta". Cum poti sa faci un film despre declinul unei vieti, fara sa o prezinti cat de cat asa cum a fost? Nevasta il respinge pe Spiros. De ce? Nu stim. Copii se indeparteaza de el. De ce? Nu stim. Realizatorii par sa creada ca ar trebui sa-mi para rau pentru Spiros, dar cine e el de fapt? Un necunoscut care merge cu albinele si care are un crush pe o fetiscana, altceva nu prea reiese din film. Iar fata e si mai zero barat ca personaj, daca se poate asa ceva. Nu stim nici cine e, nici de unde vine, nici ce vrea, absolut nimic. E doar un obiect amoros si sexual pentru Spiros. Nu vreau sa fiu exagerat de critic, dar repet, pentru mine scenariul e de departe ceea ce conteaza cel mai mult la un film. Ii recunosc meritele estetice si tehnice a lui O melissokomos, dar nu pot sa-i iert doua ore de plictiseala.