Cinemagia Forum - View Single Post - 2046 vs. O melissokomos vs. Exotica vs. All About Lily Chou-Chou

Chambord · 24 Oct 2011, 10:58

Am vazut 2 filme din acest meci, 2046 si O melissokomos si nu cred ca o sa apuc sa ma ocup si de celelalte saptamana asta. Dar vreau zic 2 vorbe despre filmul grec, care e unul din favoritele mele all-time. L-am vazut acum cativa ani, pe TVR Cultural, pe cand eram liber si cu timp de filme sambata seara. M-a atras spre el faptul ca il are pe Marcello Mastroianni in rolul central si e scris de Tonino Guerra, un scenarist urias, care a schitat capodopere pentru Tarkovski, Fellini sau Antonioni. Pentru mine si acesta e o bijuterie. Nu vreau sa mai folosesc cuvantul minimalism pentru ca deja it's been worn to death dar nu pot sa integrez filmul in ansamblul operei lui Angelopoulos fara sa fac referire la marime. La regizorul grec marimea conteaza. E obsedat de ea. Filmele lui, majoritatea lor, se vor epopeice, parabolice, tin sa proiecteze destine individuale in Mit si Istorie. Si de aceea sfarsesc prin a irita putin. Nu poti sa nu fii fermecat de scope dar nici nu poti sa nu te gandesti la megalomanie. Ei bine, cu O melissokomos treaba sta cu totul altfel. E un film mic, restrans, simplu, fara scopuri marete si fara lectii de istorie. E despre un om care dupa nunta fiicei sale si tacita separare de sotie isi ia ce i-a mai ramas (albinele) si o porneste in migratia de primavara, in ceea ce pentru el va fi calatoria spre cimitirul elefantilor. Aerul "mioritic" al calatoriei capata un caracter initiatic invers, un bildungsroman pe rewind, e un drum nu catre crestere ci catre descrestere, catre dezbracarea de ce il lega de lume, catre dorita impacare cu el insusi (mai degraba decat cu toti si toate) inainte de sfarsit. Dar asta e deja o cheie de vizionare, pentru ca sfarsitul nu e explicit si nu e nici macar suficient sugerat pe parcursul filmului. Fata pe care o intalneste si care il insoteste buna parte din calatorie e generic speranta unei renasteri dar asta e o pista falsa pe care filmul m-a purtat cu eleganta. Ea e de fapt mana pe care oricine simte nevoia sa o tina in clipele finale. Care nu coincid intotdeauna cu moartea fizica.

24 Oct 2011, 10:58	#6
Chambord x Join Date: Jun 2008 Posts: 3,717	Am vazut 2 filme din acest meci, 2046 si O melissokomos si nu cred ca o sa apuc sa ma ocup si de celelalte saptamana asta. Dar vreau zic 2 vorbe despre filmul grec, care e unul din favoritele mele all-time. L-am vazut acum cativa ani, pe TVR Cultural, pe cand eram liber si cu timp de filme sambata seara. M-a atras spre el faptul ca il are pe Marcello Mastroianni in rolul central si e scris de Tonino Guerra, un scenarist urias, care a schitat capodopere pentru Tarkovski, Fellini sau Antonioni. Pentru mine si acesta e o bijuterie. Nu vreau sa mai folosesc cuvantul minimalism pentru ca deja it's been worn to death dar nu pot sa integrez filmul in ansamblul operei lui Angelopoulos fara sa fac referire la marime. La regizorul grec marimea conteaza. E obsedat de ea. Filmele lui, majoritatea lor, se vor epopeice, parabolice, tin sa proiecteze destine individuale in Mit si Istorie. Si de aceea sfarsesc prin a irita putin. Nu poti sa nu fii fermecat de scope dar nici nu poti sa nu te gandesti la megalomanie. Ei bine, cu O melissokomos treaba sta cu totul altfel. E un film mic, restrans, simplu, fara scopuri marete si fara lectii de istorie. E despre un om care dupa nunta fiicei sale si tacita separare de sotie isi ia ce i-a mai ramas (albinele) si o porneste in migratia de primavara, in ceea ce pentru el va fi calatoria spre cimitirul elefantilor. Aerul "mioritic" al calatoriei capata un caracter initiatic invers, un bildungsroman pe rewind, e un drum nu catre crestere ci catre descrestere, catre dezbracarea de ce il lega de lume, catre dorita impacare cu el insusi (mai degraba decat cu toti si toate) inainte de sfarsit. Dar asta e deja o cheie de vizionare, pentru ca sfarsitul nu e explicit si nu e nici macar suficient sugerat pe parcursul filmului. Fata pe care o intalneste si care il insoteste buna parte din calatorie e generic speranta unei renasteri dar asta e o pista falsa pe care filmul m-a purtat cu eleganta. Ea e de fapt mana pe care oricine simte nevoia sa o tina in clipele finale. Care nu coincid intotdeauna cu moartea fizica.