Originally Posted by Federico:
|
Dar articolul in sine nu-mi spune prea multe, din pacate...
|
Adică, în completare, incoherent, domle... da de-a dreptul incoerent. Damn iiittt!!!
Şi totuşi, citind şi citind şi citind, la un moment dat m-a plezint o idee fabuloasă. So, mister Gorzo a spus la un moment dat o chestie care, chiar dacă nici pentru el nu cred că are vreo noimă, e o chestie wooow. Păcat că nu ştie ce genialitate a scos din el.
(sau... ştie?)
Citat: "castelul pare
european, dar pentru uzul poveştii s-ar putea afla şi în
America; Justine e jucată de o actriţă
americană, părinţii ei – de actori
britanici (Charlotte Rampling şi John Hurt), sora ei – de o actriţă
franceză, cumnatul ei – de un alt
american, şeful ei – de un
suedez; toţi vorbesc numai engleza, unii cu accente posh-britanice, alţii cu accente posh-nelocalizate; şi aproape toţi se comportă excentric (mama eroinei dispreţuieşte făţiş tot ce vede, tatăl ei e refugiat în senilitate, şeful ei o hărţuieşte cu o chestiune de serviciu şi-şi umileşte grotesc un alt subaltern),"
Brrr... this is creepy. Cred că dacă mai băga Trier şi câte un african, australian, eticetera pe acolo, ar fi avut tot mapamondul la picioare.
Şi totuşi, de ce totul se concentrează în Europa şi America? Hmmm... sau cine ştie, poate o fi avut vreun asiatic figurant pe acolo.
Ce vreau să spun? Păi... e foarte clar şi logic că Trier a vrut să compreseze întreaga lume în filmul ăsta. Şi sunt sigură că a vrut să o facă pe toate planurile. Acu, poate exagerez eu, dar nu era frumos să fie tabloul complet? Hi, hi... cred că ar fi fost foarte fain ca "soţul" Justinei să fie asiatic. Sau copilul să fie african. Ah, dar stai, că negrii cică nu aveau ce căuta în povestea asta.
Damn it. Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât realizez câte scăpări are filmul ăsta. A vrut cred, prea multe să facă Trier. A vrut să fie genial şi i-a ieşit doar pe jumătate. Sau oi fi eu prea pretenţioasă?
Poate is for the best să nu mă mai gândesc la el şi totuşi, e ca un ghimpe în coaste care mă tot urmăreşte. Au rămas prea multe întrebări fără răspuns de la prima vizionare. A doua, în schimb, m-a băgat şi mai adânc în ceaţă.
L.E. ioooi, ce de emoticoane am băgat. hahaha. That is so funny.