Originally Posted by Federico:
Nu e buna comparatia.  In muzica, suratele de orchestra ale fluierului sunt obiecte de aceeasi categorie, din acelasi regn. In cinema, nu poti sa pui pe acelasi plan actorul si scenariul pe de o parte, iar de celalalta felul in care sunt filmati acestia.
Ce aduc nou adaosurile acestea (la film) in afara de un strat de coolness care seduce usor multimea? Nu e pe principiul ambalajului stralucitor menit sa fure ochii naivilor si superficialilor? Reiau comparatia mea. De ce filme ca Un Prophete si Gommora n-au avut nici macar o sutime din succesul lui The Godfather? Nu din motive de superficialitate? Fara vedete, limba straina, fara pretty pictures, fara muzica pe care s-o asculti pana la slagarizare pe Youtube dupe ce te intorci de la cinema… |
Scenariu, actori, decoruri, lumini exista si in teatru. Exista si tot felul de muzici si efecte sonore in teatru. Filmul face vreo diferenta? Tocmai felul in care e filmata o scena, miscarile si unghiurile camerei si montajul fac diferenta. Deci acestea nu sunt adaosuri, asa cum spui tu, ci reprezinta elementele care caracterizeaza filmul ca arta.
Unui spectator ii place o scena, o gaseste impresionanta, dar nu stie exact de ce. Miscarea de la stanga la dreapta e fireasca, e similara scrisului, miscarea de la dreapta la stanga e stanjenitoare, anormala, intr-un plan. In filmele lui Hitchcock baietii buni intra prin stanga, ce rai prin dreapta. Un personaj privit de sus pare mic, neajutorat, unul privit de jos e amenintator, puternic. Un close-up transmite emotiile personajului mai intens decat un un plan general. O focala lunga da impresia de ingramadeala, o focala scurta creaza spatiu. O profunzime mica concentreaza atentia asupra detaliului, un unghi oblic transmite confuzie, ambiguitate, etc., etc., efectul kuleshov, si altele. Toate astea apartin limbajului cinematografic, esteticii filmului. Nu e gaselnita, nu e ambalaj stralucitor, nu e spoiala. Sunt elemente prin care filmul transmite spectatorului semnificatii. Tine de psihologia omului, pentru ca de cele mai multe ori mesajul, codul, e perceput la nivel inconstient. Filmele comerciale sunt slabe pentru ca utilizeaza doar cateva din aceste tehnici cinematice, cele mai eficiente in a transmite emotii de baza: reaction shot, close-up, montaj rapid.
Chiar si Puiu al tau foloseste estetica filmului, nu e asa de obiectiv cum crezi tu. Camera care nu se deplaseaza, ramane la distanta, incat nu poti vedea prea bine fizionomiile personajelor, transmite frustrare. Tremuratul ei sugereaza nesiguranta. Filmarea in spatii inguste - constragere (closed form se mai spune). Adica sentimente de care are nevoie pentru a spune istoria deprimanta a lui Lazarescu. Asta inseamna estetica de film, nu estetica in sensul termenului vulgar, cum e folosit de omul de pe strada. Fa rost de o carte de limbaj cinematografic sau estetica a filmului si o sa te lamuresti.