[Mercutio]

Sa nu ne pripim. Nici macar nu s-a stabilit inca daca Puiu chiar se referea la semnficatia aparenta a vorbelor sale: ca aia care vaneaza pretty pictures sunt idioti. Plus ca autorii romani nu sunt primii sau singurii care vad lucrurile asa. Cassavetes (cel care l-a inspirat decisiv pe Puiu), Leigh, Matteo Garrone, Jacque Audiard, Laurent Cantet, fratii Dardenne Iata cateva nume chiar mai grele decat ale noastre si care, la fel, nu umbla cu floricele tehnice: fara muzica, fara lumini si culori nenaturale indulcitoare, fara acrobatii de camera, ci lucreaza cat mai din topor posibil. Totul concentrandu-se pe actor si scenariu. Or fi si astia filistini?

Ma uimesti prietene Federico. Il pui pe Puiu (suna interesant nu?) in categoria lui Cassavetes, Leigh, Matteo Garrone, Jacque Audiard, Laurent Cantet, fratii Dardenne. Filmele lor sunt realizate intr-o nota mai realista, intr-adevar, nu sunt stilizate, dar asta nu inseamna ca-s minimalisti. Nici pe departe. Ii stiu pe toti si filmele lor. Mai vizioneaza-le odata si vei vedea compozitie de imagine, montaj, lumini, culori, toate ca forme semnificative. Ei nu filmeaza cu camera plantata intr-un colt de incapere si tremurata, ca la nunta sau botez, si in cadre secventa tot filmul.

In al doilea rand: stilul vorbeste? Ce spune? Cum se schimba perceptia asupra unei scene in functie de unghiul din care e surprinsa, miscarile camerei, compozitia cadrului, lumina, cromatica (muzica de fundal – dar aici e cam evident)? Cand atentia pt. elementele astea depaseste cantitatea strict necesara transmiterii intr-un mod inteligibil a continutului scenei ce se intampla de fapt? De ce sa mai faci vreun fel de ajustare daca doza de informatie obiectiva transmisa nu creste cu nimic? Ca s-o faci mai digerabila, mai atragatoare? Astea nu-s doar niste gimmick-uri superficiale si pt superficiali atunci? "Valoarea" comerciala a acestor manevre se vad cel mai bine in filmele cu intentii comerciale clare: multe taieturi, multe miscari de camera, imagini impecabil sharf-uite samd.

Ce sustii tu aici, ca sa fac o comparatie, e ca si cum ai spune ca nu trebuie cumva cantat cu toata orchestra, ca e prea comercial, ci sa se cante numai la fluier, ca e mai natural.
Minimalistii, cum e Puiu, canta doar fluier. E adevarat ca o piesa la fluier, mai ales o doina, cum e cea cu Moartea domnului Lazarescu, poate fi impresionanta. Totusi, o simfonie e o simfonie. Si un autor bun stie sa foloseasca fiecare instrument, cu registrul lui propriu, atat cat trebuie si cand trebuie.