Palermo Shooting poate ca e uneori "unintentionally hilarious", vorba lui MinRep, dar mi-a placut poate si pentru asta. E Wenders oarecum candid si de fapt daca privim bine are asemanari cu Kings of the Road - criza existentiala, o calatorie departe de casa, o prietenie care te ajuta sa treci peste probleme. Ei bine atunci de ce am detestat Kings of the Road si mi-a placut Palermo Shooting, desi in general e invers? In primul rand pentru ca in Palermo Shooting tonul nu e atat de arogant. In Kings of the Road il simteai oarecum pe Wenders foarte satisfacut de el insusi - aici il simti cam ezitant in cea ce priveste abilitatile sale artistice si probabil ingrijorat pe bune de moarte. In al doilea rand nu exista gramada de personaje superficiale din Kings of the Road. Avem practic doar doua personaje si Moartea, ceea ce face filmul mult mai concentrat. In al treilea rand faptul ca e color si nu alb-negru, personal prefer asta, cu unele exceptii. In al patrulea rand soundtrack-ul divers, nu mi-a venit sa cred cand am auzit exact fragmentul meu preferat din The Rip a lui Portishead. Palermo Shooting il vad ca art-house entertainment, un film minor si oarecum lipsit de originalitate, dar nici pe departe prost.

Vot: Palermo Shooting