[Liviu-]

Eu cred ca uneori filmul poate vorbi mai mult prin stil decat prin dialog, exemplu fiind The Tree of Life. Si cand zic ca poate vorbi mai mult vreau sa spun ca forma ii poate da si fond intr-o anumita masura. Acelasi lucru se intampla si la Tarkovsky, doar ca la el, fata de Malick, exista un echilibru intre imagine si ceea ce fac personajele in film, astfel incat cele doua insumate ii dau o profunzime mult mai mare filmului. Tot in aceeasi categorie as zice ca intra si Bela Tarr, doar ca-i departe de a-i iesi ca rusului.

Apropo de ce zicea Twinsen ("Am ajuns sa ma satur pana peste cap de banalitatile astea create de dragul imaginii"), eu ma indoiesc ca un Kiarostami face filme de dragul imaginii. Inca nu am vazut Life and nothing more, dar cunosc A Taste of Cherry si Close-up. Orice film poate parea banal, depinde de ochii cu care-i vazut. Kiarostami pur si simplu are un alt mod de a-si exprima ideile decat prin naratiunea clasica si cred ca-ti trebuie ceva antrenament (apropo de gusturile nu se discuta) ca sa poti aprecia frumusetea, nu doar stilistica, a unui astfel de film, oricat de simplu ar parea a fi ca idee. Inainte si pe mine ma plictiseau ingrozitor filmele de genul asta, iar altele inca o mai fac si acum (Aurora lui Puiu ca tot se vorbea de el), dar cu timpul am incercat sa ma mulez pe fiecare film astfel incat sa extrag ce are el de oferit si de obicei ies castigat din chestia asta.

Apropo de topic, e interesant titlul, dar n-ar trebui unul mai sugestiv? Ma gandesc ca ar putea fi ocolit mult mai usor decat cu unul care ar sugera mai bine despre ce ar fi vorba de fapt.