Originally Posted by Federico:
|
Insa nu l-as incadra la filme cu o latura foto-picturala (foarte) impresionanta si cu atat mai putin la cele care se sprijina fundamental pe asta; mie povestea mi-a acaparat atentia fara rest, vizualul mi s-a parut discret si justificat; imi vine sa spun ca filmul asta nu putea fi filmat altfel. Sau poate a fost autorul prea subtil. Sau poate... Nu stiu ce altceva dar nu-mi amintesc sa-mi fi stat gandul la cat de frumoase-s pozele. Chiar am fost absorbit total de spiritul filmului.
|
Pfooooa aici suntem deja pe pozitii antagonice si ma tem ca ireconciliabile. Nu-i bai, asta e frumusetea privirii filmelor, fiecare vede altceva.
Am bolduit ce ai scris ca sa isi dea si altii cu parerea dintre cei care au vazut filmul. Mie mi se pare unul dintre cele mai picturale filme facute vreodata. Am simtit ca arata ca niste picturi, am facut printscreenurile alea fix dupa terminarea vizionarii, mai puteam sa mai fac 10-15 si as fi creat o galerie de picturi. Nu stiam din ce curent artistic ar face parte, de care pictor e mai apropiat, am simtit doar ca e aproape de pictura.
Asta am simtit cand l-am vazut.
Pe urma am mai citit despre filmul asta ca actorul care l-a jucat pe tatal n-a inteles nimic din scenariu, in schimb operatorul a orbit in timp ce lucra intens cu lumina ca sa creeze cadrele alea perfecte din casa, desprinse parca din picturile lui Vermeer. N-am descoperit eu asta, ca scenele din film seamana cu picturile lui Vermeer, n-am eu cultura necesara sa fac astfel de asocieri, am mai citit, vazut filmulete explicative etc. etc.
Gasesti foarte putine interviuri cu Erice, a fost un om foarte discret si misterios chiar, dar o zice el cu cuvintele lui:
http://www.bfi.org.uk/features/interviews/erice.html
GA: The other thing that's immediately obvious about this film is that you have a visual style, which is meticulously beautiful and very like paintings. One thinks of Vermeer or Velazquez and other great painters. How do you approach the images of your films? Do you use a lot of storyboarding and do you plan it very much in advance?
VE: I believe very much in the actual experience. Although I have thought a lot about it, I don't really consider myself an intellectual. The little I have done has always come from experience. I believe in the less conscious - in other words, the subconscious or unconscious - experiences and feelings that gradually build up in our minds without our being too aware of it. Because the problem in art isn't only to have ideas, but how to express them and give them body and life - that is the difficulty.
Obviously, in this film [The Spirit of the Beehive] my love of painting comes out. I went to Madrid to study things you can only study in Madrid, to find something that would appeal to my parents and allow me to go to Madrid, because in 1957 there were more than 200 cinemas and the Prado Museum. And, to be honest, I probably spent more time in the cinemas and in the Prado than I did in my classes.
N-am ce sa mai adaug la subiectul asta.