Originally Posted by Federico:
Oricare-ar fi ea.  |
Pentru mine e unul dintre acele filme care te lasa mut dupa ce-l vezi. Trebuie sa lasi putin timp sa treaca, sa te departezi, pentru a capata perspectiva. Doar asa, mi se pare, il poti distinge mai bine. Dupa vizionare am avut o senzatie greu de definit, dar cumva inaltatoare. E un film cu un discurs destul de solemn. Dar cred ca e plin de semnificatii filozofice. Intrebari, dar si raspunsuri in acelasi timp, despre viata. Incepand chiar cu titlul: care e originea vietii, suntem rezultatul gratiei divine ori al evolutiei? Apoi o tema care revine mereu la Malik e aceea a panteismului, al comuniunii cu natura, viata vazuta ca un flux care cuprinde tot universul. Idee sugerata de inserarea de cadre cu elemente din natura, copaci, ape, apoi miscari ale camerei spre inaltimi, spre soare.
Citeam pe Liternet o cronica in care autorul sustinea ca indreptarea camerei spre cer are sens religios, adica vechea idee crestina ca dumnezeu e in ceruri, iar imaginile cu maini care se cauta si se ating sugereaza crearea lui Adam. Eu nu am vazut camera miscandu-se doar spre cer, ci in toate directiile, sugerand un flux al vietii, o dinamica, nu am vazut doar maini care se se ating ci si oamenii care se imbratiseaza, mama cu copiii, mama cu tatal, imagini ce denota uniune, comuniune.
S-a amintit de complexul lui Oedip aici. Mie mi se pare o gaselnita chestia asta. Nu se poate ca intr-un film relatia mama-fiu sa fie putin mai apropiata ca imediat apare Oedip. Daca si aici putem vorbi de complexul lui Oedip, in filmul Ma mere cu Isabelle Huppert despre ce mai vorbim? Eu vad altfel. Toate secventele de familie sunt in fapt amintirile lui Jack adultul pe care il regasim in prezent. Se vede ca e bine asezat din punct de vedere material, insa nu pare a fi prea fericit. E la varsta crizelor existentiale. Si toata rememorarea vietii lui de copil, in familie, mi se pare, iarasi , ca o chestionare a vietii: ce reprezinta, ce inseamna, cum ar trebui traita? Trebuie sa te lasi purtat de ea, asa cum era felul mamei lui,care se bucura de orice moment, care traia intens orice clipa, care era complicea copiilor, sau sa incerci s-o controlezi, asa cum facea tatal lui?
Am apreciat in mod deosebit felul in care sunt redate amintirile lui Jack. Scenele din copilarie, daca incercati putin sa va amintiti, nu va apar clare si din punctul de vedere al copilului care erati pe atunci. Apar ca si cum ar fi privite de alta persoana, ca ceva vazut de sus, parca survoland, cu imagini neclare si miscate, exact in felul in care Malick le filmeaza.
Vreau sa mai spun doar ca filmul e "deschis", cu alte cuvinte poate da loc la interpretari multiple, nu are un mesaj direct, explicit.