[MinRep]

Cat pe ce sa nu apuc sa scriu saptamana asta...

Husbands
Din pacate, Cassavetes a cam intrat in turneul asta cu filmele care nu imi plac asa de mult. Ma tem ca nu l-am fi vazut pe Hou in turul doi daca primul film al lui Cassavetes era "A Woman Under the Influence". Pe de alta parte, "Husbands" e un film pe care nu prea am pentru ca sa il critic, fiindca "defectele" sale ("auto-indulgenta", excesul de improvizatii, misoginismul pervaziv etc.) sunt in acelasi timp punctele sale forte. Si este adevarat ca te poti pierde foarte usor in anumite secvente, precum foarte lunga competitie de cantat, urmata de incercarile lui Gazzara (cred...) de a da afara alcoolul.
Partea mea preferata din film este inspre sfarsit, cand fiecare dintre cei trei protagonisti incearca sa agate cate o londoneza. Daca Gazzara si Cassavetes reusesc din prima, Falk are ceva probleme (inclusiv de exprimare). Mai tarziu, cand cei trei se readuna in camera de hotel, Falk apare cu o foarte tanara asiatica... Momentul este foarte comic, dar
Cat despre cei trei actori, cred ca libertatea pe care au avut in timpul filmarilor de a face, practic, ce vor cu personajele lor, a rezultat in trei interpretari memorabile, insa pentru niciunul dintre ei nu este cea mai buna a carierei - pentru Falk e "A Woman Under the Influence", pentru Gazzara "Killing of a Chinese Bookie", iar pentru Cassavetes e... aaa... hai sa zicem "Rosemary's Baby" (edit: desi se pare ca a fost nominalizat la Oscar pentru "Dirty Dozen"... cool, didn't know that)

A City of Sadness
Am sa folosesc acum un cuvnat care nu imi e foarte la indemana... Capodopera... Imi place cum este construit filmul asta de la un capat la celalalt. Modul in care percepi trecerea timpului, modul in care se schimba relatiile dintre personaje, in timp ce conflictul politic evolueaza undeva pe fundal... toate inregistrate cu un fel de afectiune retinuta de aparatul de filmat al lui Hou Hsiao-Hsien. Un alt lucru interesant este ca tot ce stiu despre istoria Taiwan-ului vine din filmele lui Hou (acesta si "In the Hands of the Puppetmaster" in special), dar cel mai important mi se pare ca este foarte posibil sa te bucuri de "A CIty of Sadness" fara sa cunosti detalii (cum a fost cazul meu).
In mod straniu, filmul de care mi-a amintit cel mai mult a fost "Nasul", dar nu sunt sigur de ce. Probabil are ceva legatura cu modul in care echivaleaza trecerea printr-o anumita - aceeasi - perioada istorica cu zbuciumarile din viata unei familii (sau "familii"). Oricum, nu as compara cele doua filme mai departe, dar nu pot sa nu fac aceasta observatie (si, ca o completare, nu as folosi cuvantul "capodopera" despre "Nasul")
Ah, da, si asa cum s-a mai zis, Tony Leung e exceptional si povestea lui ar trebui sa fie un exemplu pentru mai multi actori: daca nu poti sa imiti un accent, mai bine nu incerci si ramai mut!

Secrets and Lies
Incep sa raman fara cuvinte (si fara chef), asa ca am sa fiu schematic:
PLUSURI: Dick Pope, Timothy Spall, Marianne Jean-Baptiste, scena cu Lesley Manville (nu doar Lesley in sine, ci si reactiile lui Jean-Baptiste), tempo-ul bun si tonul lejer al filmului in general, deznodamantul relativ optimist (anticipam un fel de isterie generala)
MINUSURI: Brenda Blethyn... sorry, stiu ca are premiu la Cannes, but she's all over the place... Si nu e vina scenaristului.

Vot: A City of Sadness