Nu am zis ca JC nu vrea sa-ti pui intrebari, dimpotriva. Doar ca nu sint acele intrebari la nivel macro, ci micro, mai...lumesti. Cum se citeste? Acum asta e la latitudinea fiecaruia - confesiuni, radiografie a relatiilor dintre indivizi, masochism intelectual, voyeurism psihologic.
Nu inteleg cum nu intelegi.
Totul e atit de simplu si onest, nu exista metafore, hiperbole, chestii care sa lase loc de interpretari metafizice, beating around the bushes... Totul e pe fata, personajele se lasa analizate in totalitate sub lupa ta, a spectatorului. Nu sint zgircite precum in filmul asiatic, impart cu tine totul, fara...jena.
In filmul lui Hou personajele sufera fiecare izolat de spectator, undeva pe o insula proprie. Nu-ti ofera nimic direct, te tin la colt, acolo unde e camera de filmat si sint indiferente daca iti transmit ceva sau nu. Cel putin asa le-am perceput eu. Exista un zid inexpugnabil intre ele si spectator. La Cassavetes acest zid nu exista. Personajele ti se ofera intr-un mod aproape...indecent, voyeuristic. Incomod chiar. Dar le simti framintarile la fel cum le-ai percepe pe cele ale unui membru al familiei. La Hou e vorba de vecinul de vizavi...