Originally Posted by Federico:
|
Pai in principiu de la afinitatea ta pt LIS care e un film facil si usor de gustat de majoritatea, in dauna lui SAL - care fiind mai dramatic si mai serios, are un appeal mai scazut fata de primul... dar si de la obiectiile tale precedente fata de foarte multe filme din competitie.
|
Pentru mine, appealul nu e mai scazut fiindca e "mai dramatic si mai serios". 80% din multele filme pe care le am sunt dramatice si serioase, iar comediile sunt undeva pe la 5% maxim. Problema e ca din punctul meu de vedere nu are destula profunzime ca sa sustina drama.
Cat despre obiectiile fata de alte filme din competitie, probabil se datoreaza faptului ca nu ma intereseaza in mod deosebit sa vad tablouri in miscare si prin urmare nu consider ca filmul e in primul rand o arta vizuala. Pe primul loc pentru mine e ceea ce vrea sa transmita filmul ca idei si sentimente, ceea ce evident se realizeaza inclusiv prin imagini, dar de obicei scenariu are rolul principal. Iar daca consider ca niste filme transmit idei care mie mi se par banale, egoiste, prostesti sau ipocrite atunci cum pot sa-mi placa?
Originally Posted by Federico:
|
Secrets and lies! We're all in pain! Why can't we share our pain?
|
Nu vreau sa fiu lipsit de tact, dar mie asta nu imi spune nimic. Stiu deja ca o gramada de oameni sufera, nu e nici un secret. N-am nici o problema sa-mi impartasesc suferintele cu persoanele potrivite. Si nu am de ce sa o fac cu persoane nepotrivite. La fel, nu as vrea ca orcine sa-si "sheruiasca" suferinta cu mine. Ca principiu de viata prefer de exemplu pe cel din One Flew Over The Cookoo's Nest: "he won't let the pain blot out the humor no more'n he'll let the humor blot out the pain".