[Federico]

Husbands – a fost mai bine decat ma asteptam, ingrozitorul poster ducandu-ma cu gandul la un flick pseudo-comic vetust, insa - to put it mildly – am vazut si filme mai bune. Mi-a placut mult aspectul asta si daca ar fi sa descriu filmul intr-un cuvant ala ar fi: matur. Nu tu floricele spectaculare ieftine, nu tu nimic. Un film pentru oameni mari cum ar veni. Asta asa, ca aura, ca idee, sau ca ce se straduieste sa para. Pentru ca mie mi se pare ca realizarea e problematica. O incoerenta sufocanta care se mai evapora cu o parere pe masura ce "plotul’" avanseaza, dar care la inceput e scandaloasa. In astfel de moment coversatiile si evenimente par insiruite la-ntamplare, e greu sa faci niste conexiuni intre ele, sa vezi ce le tine impreuna, sa detectezi un pattern, sa se mijeasca o idee despre ce-are de gand autorul. Sigur, ca niste barbati blazati si frustrati de revelatia mortii, se imbarca intr-o croaziera revitalizanta, am inteles din sinopsis, dar eu ma refer in mare parte la detalii. Dialogurile mi se par in anumite moment jenant de false, ca rodul unor improvizatii lenese. Ex: Do you think I’m a selfish guy?/Do I think you’re a selfish guy?/ You don’t think I’m a selfish guy? WTF?!! Se ingana unul pe altul. Si nu-i singura faza. Daca a fost ceva intentionat acolo, sensul sau m-a depasit pe departe. In fapt intregul film mi se pare lenes construit. Daca tai partile de documentar, cele care sunt egale cu sine ca obiecte reale, adaosul creator al lui Cassavetes ramas e foarte precar. Cand in fapt marii fauritori de arta ca Joyce (apropo, apare numele sau listat pe ecran in echipa tehnica, de-asta mi-a venit in minte) Proust, Nabokov, sau Kubrick , Coppola si Charlie Kaufman ( ) , tocmai pt prodigioasa arhtectura stilistica a creatiei lor, efortul lor migalos regasibil in fiecare coltisor al operei. Mie filmul lui Cassevetes mi-a lasat impresia de auto-indulgenta dpdv-ul atentiei dedicate de catre autor. E un film care cu siguranta se poate evita, dar nu regret timpul pierdut. Reuseste sa capteze un realism straniu de acut, in anumite momente, ciudata tehnica de lucru a lui Cassavetes si asta mi-a pastrat cat de cat interesul.
Cer scuze fanilor daca comentariul meu cu iz de invectiva lezeaza.

Pai Maurice o vizita din an in pasti, iar intr-una din rarele ocazii in care o face, merge la budă.

Da, e potrivita. De ce nu m-am gandit la asta? Mie mi-a atras atentia ideea unei intimitati super-accentuate si stranii intre cei doi, faza asta. Asemanatoare e si imbratisarea subsecventa (Give us a cuddle, Maurice! ) dintre ei. Il pipaie ciudat acolo Cynthia...

Si da, tanti cu dosarul rupe fîșu'.

Very very glad to hear you agree!!

Mi se pare eronat, modul de a face cinema al lui Hou, observational, nu dramatizat e fix opusul dramatismului fabricat de tip Hollywood.

Cam mult cinema observational turneul asta! Salivam in timpul lui Husbands dupa dramatismul farbricat al unui plot clasic.

Nu e un film rau, dar am abandonat dupa vreo 40 de minute. Cred ca problema principala a fost ca nu-mi placea nici un personaj. De asemenea umorul care curgea in Life is Sweet, aici picura mai degraba.

Ah, nu? Nici asta nu e bun?
Ce naiv am putut sa fiu...
Acum serios, nu ti-au placut personjele in sensul ca nu le-ai gasit credibil construite, sau in sensul ca nu constituie tocmai cercul ideal de prieteni in care ti-ai dori sa te-nvarti? Nici eu nu consimt la punctul doi, dar intoteauna sunt gata sa-mi scot palaria in fata unui personaj bine construit, indiferent cat de jigodie se vrea el a fi. Cat despre Life is Sweet, da, seamana cele doua filme, dar sunt din clase de calitate diferite. Cel de acum e mult mai serios - si in sensul de ambitios, ca proiect , dar si la continut. Dincolo umorul era un pic fortat, era un scop in sine; aici Mike Leigh nu face concesii, totul se supune ideii generale a filmului.