Twinsen, I feel really sorry for you
As vrea sa profit de ocazia asta si sa revad Secrets and lies, nici nu mai tin minte cind l-am vazut. Nu a fost primul Leigh, deja eram incintata de ce vazusem pina atunci, dar la filmul asta parca m-a fulgerat cu o raza din aia trimisa dintr-o farfurie zburatoare si m-a ridicat de la pamint si m-a adus la mothership. Atita caldura umana la niste personaje pestrite si galagioase mai rar gasesti. Cind o auzi si o vezi pe Cynthia spunind "Dear" parca te curenteaza in tot corpul. In fine, sper sa-l revad, vreau sa-l revad, trebuie sa-l revad! (c/o Mr. Doolittle)
Intre timp am vazut filmul lui Hou, al doilea film vazut, primul fiind Dust in the wind. Desi am avut o copie execrabila care imi dadea o stare de nervozitate, nu stiu daca exista mai bune sau pur si simplu asa e pelicula, filmul e de o gingasie aproape nemaiintilnita. Parca esti in interiorul unei pastorale, ritmul e lent si molcom, dar cite drame se intimpla acolo si cu cita naturalete sint redate, fara a aparea ostentative, e pur si simplu uimitor. Mai toate scenele au mai multe planuri si asta mi-a placut in mod deosebit, prezentarea in paralel a ceea ce se intimpla zilnic, firesc si conflictul propriu-zis, drama . Fie ca in plan principal se intimpla ceva important, sint discutii, controverse iar pe fundal cineva sterge masa, maninca sau sterge pe jos, fie ca in plan principal i se da copilului sa manince iar in plan secundar se petrece o adevarata drama, sintem martorii unei drame nationale individualizate care e atit de discret redata ca aproape trece neobservata.