Am vazut
Secrets and Lies acum vo doua zile, dar nu-mi venea sa spun nimic de el. Asteptam sa ridice cineva o minge la fileu... Filmul e bun de tot. Jocul actorilor e naucitor. Premiul Cannes pt interpretare feminina insfacat de de cea care-i da viata celei mai smiorcaite si zvapaiate femei pe care a vazut-o ecranul. Thimothy Spall, de o naturalete impresionanta in rolul patriarhului matur, responsabil si tot timpul cu efuziunile de empatie de sfant in slujba celorlalti. Marie Jean-Baptiste (oscar nom.) un pic enervanta cu excesul ei de politezte fitzoasa elitista, insa le tine isonul celorlati onorabil. Nu mai zic de cea responsabila de secventa mea preferata - tipa care-i inmaneaza lui Hortense dosarul cu datele necesare localizarii maica-sii: de o empatie proteguitoare si carismatica, mamoasa in esenta dar cumva cu putina masculinitate adusa de fizionomia elastic-expresiva a femeii. Mult umor (pe alocuri negru), multa umanitate, caldura umana degajata de interactiunile frictionare ale unor fiinte de o simplitate aproape prozaica. Muzica uneori usor iritanta prin tonul sau dulce-tragic (la fel ca-n
Life is Sweet) .
O alta micro-secventa complet nesemnificativa in ansamblul filmului dar care e printre preferatele mele e scurta incursiune in cabinetul de optometrie al lui Hortense, ocazie cu care o vedem exercitandu-si abilitatile remediatoare pe o fetiscana de vo 12 ani de o dragalasenie incandescenta. Filmul are si doua secvente de o greutate balistica: doua planuri lungi neintrerupte din care primul e o proba de virtuoazitate actoriceasca (din parte Brendei) destul de
mind-blowing. Interesant si finalul de o
"abruptitate ghilotinarda" (
) si care are un aer de piese de teatru moralista.
Pt cine n-a vazut filmul: e despre o tanara femeie (negresa) care la scurt timpt dupa decesul celui de-al doilea din parintii sai adoptivi, porneste in cautarea mamei sale biologice care - un mic
SPOILER - se dovedeste a fi alba. Dupa ce o contacteaza (telefonic) si dupa ce infrange reticenta copilaroasa si sperioasa a mamei de a interactiona, aceasta (mama) accepta o serie de intalniri pe care incearca sa le escamoteza fata de "familia" (o fiica badaranoaica si abuziva +un frate ) sa. Filmul merita vazut, fara nicio discutie. S-ar putea sa-i placa chiar si lui Twinsen.
Ah, si o-ntrebare: secventa in care Cynthia, vizitata de Maurice (fraxo) discute cu el prin usa veceului paraginit de curte inlauntrul caruia he's taking a shit. WTF!! Ce era cu aia? N-am putut sa-mi revin secunde bune din soc si inconfort. Vroia Leigh sa zica ceva prin ea de a trebuit sa o inventeze, sau pur si simplu a curs intuitiv si inexplicabil logic in procesul de depanare a povestii, fara o semnificatie continutistica.
LE: De Cassavetes mi-e cam frica un pic.
Asiaticul insa vreau mult sa-l vad dar nu dau el. Could somebody please pm me with a lttle help?