[Federico]

Asta e din ciclul: dupa mine potopul?!
De ce au stagnat brusc niste discutii atat de interesante si care incepusera atat de promitator?

Here's a question: vad ca multa lume de aici (sergiu, Twinsen, Kringle, Liviu) a repudiat violenta hiper-grafica aparent pe motive personale, de gusturi (plictiseala). Daca e asa nu-i nici o problema. Nu-ti place, nu te utia. To each his own. Dar: se pot aduce si contra-argumente principiale solide? S-a mentionat de exemplu desensibilizarea. (Sa avem in vedere doar persoanle mature si sanatoase, caci cu minorii si instabilii psihic e clar ca pot fi probleme, dar sunt cazuri particulare). Credeti ca e posibila? Credeti ca poti judeca un om dupa genul de filme prevalent pe care-l consuma?

Totusi cred ca este o diferenta .. oricat de dura si dusa la extrem ar fi violenta din filmele de azi nu cred ca, in majoritatea cazurilor, au ca efect desensibilizarea publicului pt ca oricat de mult ketchup a vazut un fan horror in filme nu se compara cu situatia in care ia contact cu un caz real .. nu stiu un accident de masina sau eu stiu cazuri de genul asta, majoritatea oamenilor vor intoarce privirea sau vor simti greata daca sunt expusi la astfel de imagini reale .. in nici un caz nu vor desface o punga de cipsuri sa savureze "scena".

Uite de ex. o parere aici. De acord aparent. Dar: asa cum nici Kieslowski sau Dreyer nu te transforma in sfant peste noapte, nici bolnaviciunile homicidare sadice mizantrope si parafilice nu te alieneaza nici pe loc si, mai paluzibil, nici complet. Dar: nu e posibil ca undeva sa se piarda putin cate putin respectul pt suferinta umana, si sa se alunece intr-un cinism al inimii? Daca arta de calitate nu e consumata degeaba, ci chiar are un efect modelator pozitiv asupra celui care i se expune, nu inseamna ca si arta de joasa speta are conscinte contrare in acelasi mod? Sigur exista inainte de toate atlasica sarcina de a disocia arta de gunoi...

LE:

In modernitate exista o noua tendinta, atat in filme cat si in jocurile video. Violenta e foarte stilizata, coregrafiata, se vorbeste de o poezie a violentei, mai ales in filmele asiatice dar si in celelalte.

O posibila explicatie pt stadiul actual al zeitgeist-ului estetic ar putea fi si (ma inspir de la Adorno acum) ca e o etapa de maturitate a spiritului, o noua piatra de incercare menita sa-l confirme. Pana acum el a avut tendinta de a se exprima prin forme pe care bunul-simt le-a percepe ca "frumoase" in sine. Astazi insa se pare ca frumosul (ca spirit) nu mai vrea sa se exprime prin forme frumoase (acestea au devenit redundante, plictisitoare, naive si siropoase - daca nu de-a dreptul gretoase) ci cauta sa sa refracte prin urat. O fi si asta o performanta sa-i inspiri omului sentimente de sublim, manipuland un continut pe care el abhora organic.

Sau o alta explicatie mai far fetched - si chiar misticoida - ar fi ca a venit vremea sa facem pace cu Problema Raului. Sa ivatam sa putem spune ca universu-i misto cu tot cu elementele care le provocau vaicareli de mironositze stramosilor nostri (Why is there so much evil in the world? Why do bad things happen to good people? ) .

(Doamne cat pot sa aberez!!! Carry on and don't mind me please.)