[varu]

A City of Sadness

L-am vazut acum cateva luni si nu am timp de o revizionare.
Acest film m-a uluit. Filmul asta m-a facut sa il consider pe Hou unul dintre cei mai mari regizori din lume. Iti trebuie multa subtilitate sa incropesti o astfel de poveste care sa nu para niciun moment ostentativa sau fortata din punct de vedere dramatic. Camera e pe post de observator, nu pe post de judecator. Pare ca cineva a pus o camera ca sa arate cum trece viata si cum se face istoria.
O minunatie de film.
Povestea e una tragica: disolutia unei familii proiectata pe fundalul disolutiei unei tari. Cum familia infatisata apartine castei de sus a societatii, cu oarece apucaturi interlope in niste timpuri 'capitaliste' (sa zicem) ce se sting sub ochii nostri, s-a facut paralela intre saga acestei familii si seria Nasul. Mi se pare eronat, modul de a face cinema al lui Hou, observational, nu dramatizat e fix opusul dramatismului fabricat de tip Hollywood. O latura a filmului este aceasta cronica de familie in descompunere.
O alta latura e descompunerea unei tari, moartea pentru totdeauna a unor timpuri senine, preluarea Taiwanului de comunistii chinezi de la japonezi. Actiunile Kuomintang-ului seamana izbitor cu apucaturile Securitatii de la noi, iar momentele infatisate de Hou parca sunt desprinse (din ce am citit eu) din "Obsedantul deceniu" - anii '50 de la noi.
Prigoana intelectualilor, persecutarea fostilor 'burghezi', perchezitiile nedrepte, sufocarea, gatuirea unei societatii, instalarea unei terori nevazute si omniprezente sunt redate magistral de Hou. Cu cat actiunea este dezvoltata, cu atat angoasa prezentei unui Big Brother este simtita, desi Hou nu incearca sa faca un film politic moralizator, ci tot timpul ramane fidel spunerii unei povesti despre niste oameni.
E un film care pe mine m-a impresionat prin subtilitatea lui. Indraznesc sa spun ca e posibil sa fie cel mai mare film chinezesc facut vreodata, unde China = mainland + Hong Kong + Taiwan.
Sau un candidat serios pentru acest titlu.

De mentionat si prestatia exceptionala a lui Tony Leung care exprima atat de multe emotii si duce un rol principal dramatic convingator fara sa scoata vreun cuvant.