Eu cred ca violenta in cinema e un lucru absolut necesar, atunci cand are un sens, desigur. Dupa cum ziceam si in topicul despre Drive, atat timp cat ajuta la caracterizarea unui personaj, la ilustrarea unei idei, menajarea spectatorului e o mare greseala. Ca spectatorul sa poata simti cu adevarat intensitatea, gravitatea, cruzimea unor actiuni el trebuie sa vada violenta asa cum e in realitate. Simpla sugerare e de ajuns doar pentru o falsa constientizare. Si in realitate una e cand ti se spune ca o persoana e nebuna si alta e cand o vezi cum se comporta, impactul e incomparabil mai mare in al doilea caz si nu mai e doar o idee in capul tau, ci acelei idei i se adauga o stare de spirit, o emotie. Acelasi lucru se intampla si cu reactiile pozitive. Daca filmul iti prezinta iubirea trebuie sa o faca in asa fel incat aceasta sa fie credibila, sa o poti simti si tu ca spectator, chiar daca isi pierde oricum o parte din impact prin simplul fapt ca-i pe ecran.
Cat despre violenta gratuita, ea nu ma dezgusta, ci, asa cum a zis si Twinsen, ma plictiseste. Poate e si o chestie care tine mai mult de generatiile relativ tinere care au intrat mai usor in contact cu scene care in alte timpuri erau de-a dreptul oripilante incat lucrul asta s-a banalizat oarecum, cel putin in cinematografie si mai ales in filmele cu violenta gratuita.
Cat despre Miike, eu n-as zice ca-i gratuita violenta, poate faptut ca abunda filmele sale in ea dau senzatia ca ar fi. In Audition e mult mai putina decat in alte filme de-ale sale si e indiscutabil faptul ca violenta nu-i deloc gratuita acolo. La Ichi the killer e mai discutabil, dar violenta prezentata a creat unul din personajele mele favorite din lumea filmului. Pana si in Izo, film in care nu tin minte sa se fi oprit in vreun moment scenele violente, pare sa aiba un scop. Personal ultimul nu mi-a placut, dar din cauza ca era prea repetitiv, desi cam asta era si ideea lui.
Bine a zis Mercutio ca violenta a devenit stilizata si uneori chiar poetica. Cand e poetica e discutabil, eu as zice ca regizori precum Tarantino, Chan-wook Park, Jee-woon Kim, Joon-ho Bong, Yimou Zhang, Wong Kar-Wai, Nicolas Winding Refn si altii au reusit sa estetizeze violenta macar in anumite scene din filmele lor. Si nu vorba numai de scenele violente in sine, ci si de starile intunecate care se invart in jurul ei.
Originally Posted by Mercutio:
Un exemplu la cealalta extremitate ar fi scena din Matrix, cand cei doi intra in cladire.
http://www.youtube.com/watch?v=XX8Y5-BZLaM
Totul e coregrafiat, stilizat, imagini cu incetinitorul, efecte, care vor sa dea impresia ca e cool sa impusti soldati de parca ar fi doar niste pioni pe o tabla de sah, nu ar fi oameni care sufera, care au familii care ii asteapta acasa. |
De fapt nu aveau familii care sa-i astepte acasa. Pentru cei care mureau totul era un fel de joc video, doar ca ei nu stiau asta.
Legat de asta, violenta a ajuns sa poate fi caracterizata in multe feluri, de la morbida pana la comica si trecand prin "cool". Comica e in filme precum Shaun of the dead, Hot Fuzz, mai recent in Tucker and Dale vs Evil, filme cu un umor inteligent care parodiaza extrem de bine genuri violente de felul lor (horror - zombie, actiune si iar horror - slasher).