|
Ensayo de un crimen
N-am mai văzut cam de mult un Bunuel şi chiar îmi era dor de ceva perversiuni, masochisme, fetişisme, etc. Iar cazul de faţă are toate ingredientele unui Bunuel tipic, chiar dacă nu face parte dintre filmele sale cele mai reprezentative şi e, aparent, mai "cuminte".
Archibaldo e un personaj "bunuelian" tipic - perversul respectabil, un criminal închipuit care, după o experienţă "traumatizantă" din copilărie, implicînd sex, pasiune şi moarte, n-a mai reuşit să disocieze cele trei noţiuni. Din păcate pentru el, atît pornirile criminale cît şi cele sexuale rămîn la nivel de obsesie. Mi-a plăcut umorul negru, mi-a plăcut scena cu manechinul şi corespondentul său în carne şi oase, m-a dezamăgit în schimb finalul, care rezolvă o problemă datînd din copilărie în două minute, de parcă scenaristul s-a săturat să mai elaboreze.
Un film simpatic, însă nu stau în cumpănă cînd am de ales între cele două. Vot: Dead Man
|