The Chess Players reflecta amaraciunea fata de ocupatia britanica a Indiei. La mijlocul secolului al XIX-lea, regele ultimei provincii indiene libere e fortat de englezi sa abdice. In paralel se deruleaza povestea a doi oameni instariti din provincie, care ajung sa traiasca pentru sah, ignorand orice altceva.

Fara a cunoaste istoria reala a conflictului, partea istorica pare puternic romantata. Regele e prezentat ca un artist, preocupat de poezie si femei in loc de regat. Cand englezii ii ameninta tronul mandria i se trezeste si tine un discurs pasionat afirmand ca nu va ceda niciodata coroana. Spectatorii se asteapta la un conflict interesant si apoi brusc regele se razgandeste si abdica fara o explicatie clara. Astfel intreagul fir narativ istoric devine destul de neinteresant, nici realist si nici dramatic.

Mult mai amuzanta e povestea jucatorilor de sah. S-ar putea spune ca multi gameri din ziua de azi se pot regasi in ea. Partidele incep de dis de dimineata si tin pana noatea tarziu. Exasperata, nevasta unuia dintre ei le ascunde piesele, ceea ce duce la o scena hilara in care cei doi se duc in vizita la un batran muribund ca sa-l roage sa le imprumute jocul lui de sah.

Legatura intre cele povestea regelui si cea a jucatorilor de sah e destul de vaga, ceea ce contribuie la senzatia de fragmentare si lipsa de concentrare a filmului. Luate separate multe scene sunt interesante sau amuzante, dar nu functioneaza impreuna ca un tot unitar. Cu toate acestea, eu unul prefer imperfectiunea unui film care spune cu adevarat cate ceva despre viata, unui film care nu doreste decat sa fie divertisment usor.

Vot: The Chess Players

E in primul rand o comedie, dar dupa cum spuneam o comedie de personaje, iar acestea mi se par prea simpliste. Oricum comedia e extrem de subiectiva. Dar pe partea de thriller (sau caper sau heist sau oricum vrem sa-i zicem) cu siguranta se putea mai bine, nu exista destul suspans, ritm sau imaginatie.