Am terminat acum de vizionat
Ensayo de un crimen. Pe de o parte sunt uşor dezamăgită, pe de alta, pot spune că e mai ok decât m-aş fi aşteptat iniţial.Comparativ cu Viridiana (pe care l-am văzut de ceva vreme dar mi-a rămas adânc întipărit în minte ca fiind un film excepţional), pot spune că Ensayo e cam slăbuţ. Cu toate acestea, ideea e destul de originală şi mai ales modul original de a o pune în scenă, cu care Bunuel ne-a obişnuit. Întradevăr, farmecul său de "povestitor" e remarcabil, plus tehnica şi actingul sunt ireproşabile. Ce mi-a plăcut cel mai mult e că e un film foarte intens. Cele 90 de minute au zburat pe lângă mine şi înainte să realizez, filmul era deja pe sfârşite, ceea ce e de remarcat, având în vedere că în ultima vreme, la mai toate filmele la care m-am uitat, stăteam cu un ochi pe ceas şi unul pe ecran.
Mă simt ca şi cum e prima dată în viaţa mea când nu prea pot spune nimic despre un film. A venit, l-am văzut, a plecat. Nu pot să spun că m-a marcat în vreun fel, dar nici că m-a lăsat rece. E aşa, un film călduţ, unde accentul e pus foarte mult pe acţiune şi povestea în sine a personajului principal. Pentru mine, Archibaldo pare nebunul perfect. Chiar de la început, el se arată foarte marcat de povestea guvernantei sale, poveste care, se pare, în mod inconştient l-a urmărit tot restul vieţii. Ceea ce e cel mai interesant, e că e un nebun atipic, el reuşind să realizeze la sfârşit care e sursa problemei şi să se "debaraseze" de ea. Astfel, putem vorbi de un happy ending, chiar dacă, nu ştiu de ce, dar pe mine nu m-a convins şi m-a lăsat cu gândul că probabil Archibaldo nu se va opri din "ucis."
Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost reacţia judecătorului în urma poveştii lui Archi. A fost o scenă foarte amuzantă şi m-a bucurat nespus faptul că Bunuel a ales să îi ofere filmului şi un dram de amuzament pentru a nu cădea şi exagera în seriozitatea lui.
All in all, e un film echilibrat, relaxant, interesant de care probabil într-o zi mi se va face dor şi îl voi mai viziona o dată. (sau de ce nu, de mai multe ori).
Sper să reuşesc să văd în seara asta şi
Dead Man pentru că din câte am citit pe aici, o comparaţie între cele două filme va fi mai mult decât savuroasă. Problema e că am impresia că voi fi pusă în faţa dilemei de a nu putea alege între cele două. Dar vedem... vedem. Zarurule încă nu au fost aruncate.
L.E. După 38 de minute în care coloana sonoră mi-a zgâriat timpanele, am renunţat. Eram mult prea calmă după filmul lui Bunuel, (aproape adormită, chiar), când a venit scumpul de Depp şi m-a izbit de pereţi. Sunt absolut convinsă că în alte condiţii chiar aş fi apreciat filmul, dar momentan vreau să îmi păstrez starea chill şi chiar dacă mi-a fost foarte greu să apăs butonul de Pause, având în vedere că abia acum începe filmul cu adevărat, ei, îl las pe mâine după ce mă resetez. Chiar sper din tot sufletul să nu mai am aceeaşi impresie despre scârţâilile alea de pe fundal.
Pfff... să vezi şi să nu crezi ce efecte pot avea unele filme asupra psihicului.
