Am reusit sa vad Testamentul si ma bucur ca desi nu a fost filmul care sa-mi ofere relaxarea dorita, nu a avut nici efect contrar. Scena de inceput e probabil cea mai buna din tot filmul, omagiu filmului mut. Zgomotul m-a scos din minti, credeam ca inebunesc inainte sa se termine, imi dau seama ca nici lui Hofmeister nu-i era prea bine
Nu e un film genial, adica nu mi-a transmis o ideea atit de puternic cum a facut-o Metropolis, spre exemplu, dar tocmai ca e o imbinare de stiluri, ca nu e un thriller in adevaratul sens al cuvintului, il face mai placut. Mi-a placut in special imaginea, bineinteles filmarile in stilul noir, toate scenele care au devenit clisee, inclusiv flashback-urile. Aparitiile fantomatice ale lui Rudolf Klein Rogge sint adevarate gemstones iar teroarea prin intermediul inregistrarilor la gramofon, amintind de teroarea inspirata de discursurile lui Hitler inteleg ca i-a atacat pe cei de la putere. Filmul a fost restaurat si are o imagine excelenta. Mi-a placut mai putin prezenta feminina si chiar partenerul ei, desi expresivitatea fetei ei si dialogul corpui erau nemaipomenita in scenele in care nu avea dialog (se vede scoala filmului mut). Oricum, am si eu o problema de logica
, daca tot ce ascultau cei condusi de Mabuse, prin intermediul vocii doctorului Baum, erau inregistrari, cum a stiut Baum ca Tom nu numai ca va trada dar va fi impreuna cu fata, ca sa aiba inregistrarea potrivita.
Am vazut Atlantic city acum vreo 20 de ani si nu-mi amintesc mai nimic. Susan Sarandon si Burt Lancaster sint foarte buni, fara indoiala, actiunea la fel. Daca reusesc sa-l revad voi vota, desi mi-e clar care imi va fi votul, fara suparare pentru Louis Malle.