Ten minutes into
Le bοחheυr... OH, GOD!!!
Zici ca mi-au bagat iehovistii sub nas un numar din TREZITI-VA... 60 min. to go...
Back with updates. If I'm still awake...
No, si dupa un sfert de ora de basm a la Petre Ispirescu si viata de familie ca-n cartile postale, tipul intilneste o gagica si-i declara c-o iubeste. Merde... (minutul 30 si vreo 5) Albastru-i misto.
Ibovnica zice ca-i fericita si-i ordona si capului de familie sa fie la fel. Apare si un sin, dar eram mai fericit daca nu-l vedeam... Two tits. Now we're talking... Familia e din nou unita si fericita. I begin feelin' like a fag watching this.
Ok, fuck this. I take another's martyrdom over mine any day of the week. Good night and good luck...
[a few hours later, after a good night sleep]...si ca sa nu fiu neam de traista, am zis sa mai bag doua cubuletze de zaharina si sa-l vad pina la sfirsit. Si ce sa vezi, nici o revelatie. Da, culorile sint frumoase, la fel ca ambalajele batoanelor de pe vremea lui Ceausescu, care ocroteau un produs expirat si fara gust. Comportamentele ramin aberante pina la final, ai, la un moment dat, impresia ca te trezesti din letargie, cu prilejul "dramei" din final, care se dovedeste a fi drama doar pentru tine ca spectator, nu si pentru personaje. Si iar te simti inselat. Acum poate imi explica si mie cineva daca a iubi doua persoane cu aceeasi ardoare nu constituie o imposibilitate...fiziologica(?)
Ca sa nu mai vorbesc de mustrari de constiinta, care n-au pina la urma nimic de-a face cu moralitatea. Dupa ce nevasta ti se sinucide din cauza ta, primul lucru pe care-l faci (dupa ce o bagi in groapa) e sa mergi la amanta si sa-i spui cit de mult o iubesti, cu o mina adorabila si un zimbet timp pe fata.
Dar, poate-s eu de vina pina la urma - filmul asta vine dupa
Doina Groparilor de pe HBO.
