|
Subiectul din Ali e complicat. Rasismul e, din nefericire, o caracteristica a unei societati care nu dispare atunci cand iti dai seama de nedreptatea lui la nivel personal (Emmi care o marginalizeaza si ea pe noua colega din Hertegovina, desi trecuse si ea prin aceasi situatie; si chiar mai mult, urmele rasismului raman vizible chiar in relatia cu Ali: refuza sa ii gateasca acel cous-cous, ii admira muschii impreuna cu colegele ei), iar aparentele de acceptare a strainilor sau a celor care sunt diferiti se datoreaza nevoii de a pastra legaturi cu respectivele persoane din motive strict utilitare. Filmul lui Fassbinder surprinde o imagine complexa a dificultatii noastre de a-i accepta pe cei pe care ii percepem ca amenintandu-ne sistemul de valori si pentru care nu avem decat un mod de evaluare bazat pe stereotipuri.
Pe langa jocul foarte bun al lui Emmi, mi-a placut si modul in care sunt luate unele cadre : cele in care personajele sunt filmate prin cadrul unei usi –ca si cum ele nu au dreptul la intimitate, relatia si viata lor trebuind mereu sa suporte privirile scrutatoare ale vecinilor, colegilor, vanzatorului de la colt de strada etc.
Este nedrept pentru Fassbinder sa intre in competitie cu Eisenstein, mai ales cand e vorba de Ivan cel Groaznic. A doua parte mi se pare mult mai usor de urmarit decat prima (mai are un flash-back din copilaria tarului, petrecerea cu acel dans al politiei secrete a tarului, absolut inspaimantator).
Desi teatralitatea actorilor e mult prea exagerata pe alocuri (sau poate nu suntem noi obisnuiti cu o mimica si gestica exagerata –spectatorii mai familiari cu filmele mute s-ar putea sa fie de alta parere), paranoia ochilor din decor (daca erau ai lui Iisus parca nu era asa de nelinistitor –desi personajele reprezentand biserica nu aveau chiar cea mai blanda infatisare ; dar ochii din fundal pentru care nici macar nu puteai stabili posesorul, aia cred ca o sa-mi dea cateva cosmaruri) sau a personajelor carora li se punea in umbra unul din ochi potenteaza serios toata nebunia tarului cu urmarirea si uciderea boierilor tradatori.
Cu parere de rau, trebuie sa votez cu Eisenstein, desi filmul lui Fassbinder are o problematica mult mai interesanta, insa executia artistica este net superioara in filmul Ivan cel Groaznic.
|