|
Ntz, Ana, ntz... Personaje care-și deschid sufletul nu prea am remarcat în filmul ăsta. Marocanul în nici un caz, nici n-a demonstrat că ar dispune de așa ceva. Atunci cînd trece dintr-o barcă în cealaltă, parcă ar schimba două păpuși gonflabile, nu există pic de credibilitate în acțiunile sale. Repet, am avut tot timpul impresia că Fassbinder i-a folosit pe cei doi doar ca simple unelte pentru critica sa socială. De unde și artificialitatea relației. Se mai putea lucra un pic la latura artistică și rezultatul ar fi fost altul. Omul a dovedit că poate...
|