Originally Posted by varu:
|
Daca filmul s-ar fi terminat la minutul 50, n-as fi stiut sa spun ce vrea sa transmita.
|
Lucrurile care contează cu adevărat transced nebunia războiului. Din punctul ăsta de vedere, filmul prezintă multe similarități cu
The Thin Red Line.
Originally Posted by varu:
|
Tempoul filmului pana acum e unul calm, nu se simte angoasa apasatoare a razboiului
|
Tocmai aici e șpilul, Herzog nu încearcă nici un moment să ne transmită angoasele războiului. Ne aflăm într-un teritoriu care nu știe ce e ăla război, populat de personaje care și-au lăsat în urmă traumele provocate de conflict (unde ai mai văzut tu naziști atît de umani? de la ofițer superior pînă la răcan... Nu ai nici un moment senzația că neamțul e „inamicul”). Iar de aici rezultă și ritmul lent, Herzog îți dă posibilitatea să te bucuri pe îndelete de foșnetul ierbii în vînt, de fauna locală (într-un mod extrem de....original
), să admiri personaje pitorești, cum doar el știe filma (mereu m-am minunat unde naiba le tot găsește...)
Acum legat de personajul principal. Este personajul trademark WH. La fel ca Agguire ori Fitzcarraldo. Este acel om care declară un război pierdut din start, împotriva unor forțe copleșitoare. O revoltă împotriva întregului Univers (se luptă personajul nostru chiar și cu traiectoria soarelui, nu?)
Este primul lung-metraj al lui Herzog și deja întîlnim aproape toate motivele care i-au determinat identitatea sa ca regizor. Mi-a plăcut foarte mult filmul, dar nu mai mult decît
Le Samourai. Pînă acum, a fost cea mai grea alegere pe care a trebuit să o fac în turneul ăsta.
Vot:
Le Samourai