Originally Posted by anaemona:
dar semnele vietii sint ca sintem neinsemnati. Personajul principal intra in scena fara sa-l vedem, adus de o masina ce doar stirneste praful in urma ei. In acelasi fel e si iesirea lui din scena. Viata e praful ala ridicat de pe sosea care oricit ar fi de tumultos pina la urma tot se aseaza intr-un fel si nu ramine nimic vizibil in urma lui.
|
Asta mi-a placut.
Cu mica precizare dupa ce am revazut inceputul ca-i praf doar la final, nu si la inceput, deci nu e ca un cerc.
Asta daca nu consideri genericul panorama sa iti sustina ideea, ceea ce ar fi cam fortat.
Dar da, praful de la final poate fi "all we are is dust in the wind", sustine argumentul tau.
