[aniela07]

Alte motive pentru a-l vota pe Herzog:

Ideea ca ceea ce altii cred ca ne salveaza de fapt ne distruge. Stroszek este pus sa faca parte din cei care pazesc cetatea cu munitii dupa ce a fost ranit grav in razboi, astfel incat sa ia si el o pauza. Gresit ! inactivitatea si acea asteptare care nu este rasplatita cu nici un inamic, in esenta o asteptare a unui Godot care, bineinteles, nu va aparea, il va innebuni. Si prima scena explicita a faptului ca s-a ticnit de-a binelea este insotita de imaginea exacerbata a morilor de vant (o metafora nu tocmai originala, dar bine plasata). Presupun ca se subliniaza, in general, ideea de cat de lipsit de sens este un razboi la nivel personal.

Mie mi-au placut nebuniile punctuale prin care fiecare isi elibera tensiunea care nu-si va afla niciodata momentul culminat al unei confruntari directe cu un adversar ce va ramane nevazut pana la sfarsit. Desi in razboi, nu se intampla nimic palpitant, dar pluteste in aer o impresie de fantastic (povestea cu tiganul-rege care a fost pana si in Romania si care sigur nu se misca in cerc). Preferatul meu este Meinhard care se preocupa de insecte (imi place replica despre gandaci cum ca nu fac rau, dar tot dezgustatori raman) si de metode de a le stirpa, ca sa nu mai vorbim de hipnotizatul gainilor. Mi-a placut detaliul cu bufnita pusa in miscare din interior de catre o musca istovita (de care pana si lui Meinhard, exterminatorul, i se face mila). Aceste comparatii la nivel minuscul cu situatia inutila, inofensiva, dar auto-distrugatoare in care se afla si cele 4 personaje au fost pe gustul meu in Lebenszeichen. Becker se straduieste sa descifreze inscriptiile de pe ruine pe care i le traduce un turc batran, nemultumit ca nu se poate ruga decat de 3 ori pe zi, insa traducerea nu are prea mult sens, desi pentru Becker asta chiar nu conteaza, important e sa aiba ceva de facut, ceva care sa-i dea iluzia unui sens.
Pentru toate aceste detalii umane, filmul lui Herzog este nepretuit pentru mine.