Pickpocket
Mie mi-a placut filmul asta. Nu e perfect, dar categoric e de respectat. Chiar o sa il mai vad o data si incerc eu sa il apar.
Da, e un fel de pastisa dupa Dostoievski/Crima si pedeapsa, e aproape trasa la indigo ideea de acolo.
La Dostoievski era: cat de moral ar fi ca un om exceptional (nu discutam acum de cine considerat exceptional ca se largeste discutia prea mult) sa comita un delict (crima, furt etc.) pentru o iesi dintr-o situatie de saracie provizorie si a-si trai apoi vocatia de exceptional in sanul societatii care are nevoie de exceptionali? Sau poate fi acceptabil un om bun de-a lungul intregii vietii intr-o societate, daca a fost doar o data rau, prima data?
In discutia cu politistul si cu amicul de la inceputul filmului, ideea e enuntata fix asa, ca la Dostoievski si asta e declicul, punerea cheii in contact si pornirea motorului.
Restul nu mai are nicio treaba cu "Crima si pedeapsa", eroul asta nu e vreun pui de Raskolnikov, regizorul o ia pe un alt drum si cred ca foarte important la filmul asta e chiar drumul, ce se intampla pana la final cand iar pare tras la indigo cu "Crima si pedeapsa", iluminarea in fata iubirii.
Drumul insa e croit ca la existentialisti (Camus, Sartre), personajul nu e impins de vreo morala care sa sustina dilema morala pe care el o enunta. E amoral, dezabuzat, sictirit, inutil societatii. Ca asa simte el. Ca se simte un strain, un inadaptat, un neintegrat in societate. Un enervant, voit asumat asa de regizor, zic eu. Si acum comentez un pic la ce s-a scris pana acum.
Originally Posted by Windom:
|
Problemele morale pe care le trateaza nu pot avea impact din moment ce sint cultivate pe un teren arid din punct de vedere emotional.
|
Nu sunt deloc de acord cu afirmatia asta. Gandeste-te la Camus care e considerat un moralist al secolului 20 si un contemporan al lui Bresson. Gandeste-te la Strainul, o carte considerata avand o morala a ei sau care cel putin dezbate probleme morale inrudite cu filmul asta si in care personajul principal e defrisat din punct de vedere emotional (cartea parca incepe cu "azi a murit maica-mea, ma uit la hoit si nu simt nimic"), TOCMAI lipsa emotiilor fiind prilejul declansarii problematicii morale.
Tocmai criza, lipsa faptului de a simti ceva, dezabuzarea antreneaza creierul spre ganduri si probleme de genul asta.
Cred ca e si cazul acestui film, drumului de care vorbeam mai inainte facut de regizor.
Originally Posted by Liviu:
|
Eu am inteles ca personajul si trairile sale reies mai mult din mediul incojurator, din ceea ce face, din locurile prin care umbla, decat prin ceea ce spune el.
si Chambord:
Interiorul personajului este exteriorul (as in environment)
|
Nici cu asta nu prea sunt de acord. Mie mi s-a parut ca personajul principal e redat foarte egocentric de la sine, un egocentrism din asta pe fata, clar. Un argument contra afirmatiei asteia e voice-overul, chiar nu mi s-a parut ca mediul inconjurator ar fi catalizatorul constructiei, cel care sa tina loc de o dezvoltare intrinseca a personajului.
Cum ati spus si voi, asta e un film facut de un scriitor. Ori daca suntem bombardati cu voice-overul ala la persoana 1, armele de redare sunt scriitoricesti, primeaza in fata mediului inconjurator cinematografic.
Personajul e gol pe interior si Bresson 'filmeaza' goliciunea asta si creierul omului gol fara sa puna prea mult accent pe atmosfera, environment. Asa a fost senzatia mea.
Ce, il face pe el mediul sa devina un hot sau faptul ca el fura e rezultatul unei constructii abstracte din creierul lui? Eu as merge pe a doua varianta.
Ca s-o zic asa mai simplist:
Il vedem ca fura prin metrou, pe strada, prin gari, dar mie personal atmosfera de gari, metrou, strazi nu nici nu mi-a indus vreo emotie. E un environment sec, nu potenteaza constructia personajului.