Pickpocket e filmul meu preferat de Bresson, regizor care a dispretuit mereu (sau mai corect spus
n-a pretuit niciodata) actingul.
Pickpocket e jucat de actori amatori, interpretarea lor e de manechin dar asta pt ca Bresson e un scriitor fara stilou, ratacit in lumea filmului. Interpretarea e doar un curier, un vehicul gri pentru ideile si fortele care macina personajul dar care nu sunt vizibile in el ci in afara lui, parca ar fi construit din cuvinte si nu din imagini (cuvantul lasand o libertate mult mai mare decat imaginea). Totul este fond. Ca subiect si ca atmosfera duce spre Dostoievski, ca stil duce la ... picturile De Stjl (Thank you White Stripes
) . In
Au Hasard Balthasar dispretul pentru forma de care vorbeam mai sus e si mai evident, personajele bat la portile absurdului si sublimului din aceeasi miscare.
Toate filmele lui Bresson pe care le-am vazut, le-am vazut cu ceva timp in urma si chiar daca detaliile s-au estompat a ramas fiorul tragic, eroii sunt un fel de "sfinti", au de dus niste lupte cu ceva dark din ei sau din afara, fac niste sacrificii (Bresson a si fost numit parca "sfantul cinemaului"). Ma rog, pentru niste atei poate lucrurile astea suna gol.
Pickup on South Street nu l-am vazut si nici nu cred ca apuc saptamana asta.
So: no vote for mr. Mayor.