[Federico]

Pai care e scopul lui? Existenta peak-ului nu e deloc dubioasa, tine de psihologie, de perceptie, de viteza cu care omul poate recepta semnale senzoriale, daca vrei.
Am amintit aceasta ca o regula reper pe care unii autori o incalca intr-un sens sau altul. Ori autorul de fata, cum am spus, depaseste acest punct dincolo de orice limita. si atunci care e ideea?

Ideea e realismul. In sensul lui Bazin, si al noului val romanesc. Sau al neo-realistilor.
Problema cu arhitectura puzzle-istica hitchcockiana e ca ea implica si o doza de artificialitate. Cand cauti cu meticulozitate in fiecare cm patrat de pelicula "mesajele" pe care le-a semanat acolo autorul si stii ca fiecare secventa are un rost si semnificatia ei precisa pe care tu tre' s-o sherlockholmesuiesti ( ) ingrosi "frontiera mistica dintre tine si spectacol" . Sa ai tot timpul in cap ideea asta ca totul e un mecanism, deci un artefact, e exact cel mai mare obstacol in calea unei contemplatii artistice satisfacatoare fiindca artistii (in special cineastii) chiar asta incearca ei sa faca: sa creeze viata, iluzia realitatii. Mie-mi place mult chestia asta. Daca autorul face un pas in spate, si da impresia ca totul e o inregistarare arbitrara a unei felii de realitate, si daca tu resusesti sa descoperi vreun sens in asta atunci el e de 10 ori mai pretios decat daca ai fi mers la sigur dupa ceva prestabilit si batut in cuie cu constiinciozitate. Asta dintr-o perspectiva oarecum obiectiva.
Din pdv meu subiectiv, broastele astea testoase ale cinematografiei (lentoare si minimalism) au un efect asupra mea asemanator cu cel al meditatiei mistice. Cand mintea mecanicista nu mai are in fata ce continut inteligibil sa devoreze ea tinde sa se opreasca. Si rezultatul e foarte interesant. E ca cu cerul instelat. Nu e niciun sens acolo, doar stau si ma uit la el fara sa ma gandesc la nimic si e de-ajuns. Daca filmele hiper-ciopartite la montaj au un efect sedativ si atrofiant fata de atentia mea, astealalte fiind formal antitetice sunt antitetice si in efect. Nu sunt sigur daca e corect, dar din ce-mi amintesc, de cand am iesit din sala de la "Politist, adj" eu n-am mai stiut ce-i aia plictiseala in "viata reala". Si nu neaparat pt ca a fost plictisitor filmul. De fapt nici n-a fost. Trebuia sa fie. Teoretic. Dar n-a fost. Lentoarea aia care-i da gata pe multi nu are efect soporific. De fapt are la suprafata dar daca il depasesti, perceptia ta parca trece pe alt nivel. De fapt a mea. Am spus de la-nceput ca-s subiectiv.