La ceremonie e bine construita, mi-a placut cum a fost dozat suspansul pe tot parcursul filmului, am simtit de la inceput ca ceva nu e in regula, ceva urat se anunta. Chabrol a pus camera frumos pe detalii (chibrite aprinzandu-se la TV, fetele care se uita de sus la familia in fata televizorului etc.). Dar subiectul, pe langa faptul ca a mai fost ales si de alte filme, are un cam aer marxist asa. Are ceva de filosofie bazata pe clasa sociala care mi se pare cam simplist, iar finalul (desi mi s-a parut unul reusit), in aceasta perspectiva, are o nunanta paranoico-panicarda care nu mi se pare realist pentru timpurile astea.
Chiar daca Goodbye, Dragon Inn pune unora rabdarea la incercare, mie mi-au placut nostalgia si impresia de singuratate a cadrelor lungi, durerea disparitiei, golul din stomac ca traiesti o experienta care nu se va mai intoarce niciodata.
Pentru ca Chabrol e un regizor bun, dar lipsit de imaginatie, votez cu asiatico-poeticul GoodBye, Dragon Inn care macar incearca altceva.
|