Doua observatii, care probabil nu o sa schimbe parerea nimanui...
Originally Posted by Mercutio:
In cinemaul clasic exista o regula privind lungimea unui cadru. O teorie spune ca trebuie taiat la cadrul urmator in momentul de varf al curbei de continut (peak of the content curve). Adica pana la acest punct spectatorul a avut destul timp sa asimileze continutul vizual al cadrului. Dupa acesta apare plictiseala.
|
In primul rand, Tsai ignora aceasta regula inca din start si scopul sau nu este ca fiecare cadru sa transmita ceva cuantificabil, deci nici nu cred ca ar trebui adusa in discutie. Existenta acestui "peak" mi se pare, oricum, destul de dubioasa, in special in filmul modern, unde
everything goes...
Originally Posted by Mercutio:
Unii regizori prefera cateodata sa editeze inainte de varful curbei de continut, pentru a crea suspans, prin faptul ca nu dau toata informatia spectatorului. Hitchcock folosea tehnica destul de des.
|
In al doilea rand (si complet off-topic), sunt de acord ca Hitchcock a incalcat toate regulile (dupa care a creat altele, pe care le-au incalcat altii), dar tehnica lui de a creat suspans nu era sa ascunda informatia spectatorului, ci chiar opusul, sa i-o ofera in intregime, insa sa o ascunda personajului. (reference:
http://www.youtube.com/watch?v=-Xs111uH9ss) Exemple sunt destule, dar nu vreau sa ma apuc sa insir aici synopsis-uri si spoilere. Ce tehnici de montaj a folosit in acest scop este, sigur, o alta problema...
__________________
"And in case I don't see ya: good afternoon, good evening and good night!"
(Jim Carrey - "Truman Show")
http://poisonwhiskey.blogspot.com/