|
Bu san
Nu stiu daca e cel mai static film pe care l-am vazut pana acum, dar cu siguranta n-am vazut altul care sa se desfasoare mai lent decat acesta. In mare parte nu m-a deranjat acest lucru, chiar mi-au placut scenele lungi in care rula filmul iar camera era indreptata spre sala aproape goala si spre cei cativa privitori care aproape ca isi cautau tot timpul o ocupatie in timpul filmului, cadre prin care ni se prezenta declinul cinematografiei si motivul pentru care acel cinematograf urmeaza sa se inchida - "No one comes to the movies anymore".
Nu prea am inteles insa care-i rostul scenelor din afara salii in care rula filmul - cum ar fi cea din baie in care celor trei sau patru insi le-a luat mai bine de cinci minute sa-si faca nevoile.. Nu stiu nici ce importanta are faptul ca unul dintre protagonistii era japonez si homosexual. Cert este ca mi-au placut, m-au tinut atent, si au contribuit perfect la atmosfera sumbra si depresiva a filmului.
O experienta deosebita, iar impresia buna cu care am ramas cand am oprit filmul ramane aceeasi si la cateva zile dupa vizionare, ceea ce la un astfel de film mi se pare un mare plus.
La cérémonie
Filmul a inceput excelent, cu o scena aparent banala, in care menajera urma sa fie angajata de catre familia Lelievre; insa inca din aceasta scena presimtim ca lucrurile nu sunt chiar ceea ce par. Felul in care este filmat filmul si coloana sonora creeaza o atmosfera de nesiguranta, mie cel putin mi s-a parut dupa primele 10 minute ca filmul seamana foarte bine cu Funny Games.
Pentru membrii familiei insa, totul pare in regula: casa este intretinuta perfect, nu duc lipsa de nimic, mancarea e buna, menajera nu le creeaza probleme, ba mai mult, isi face treaba fara a interactiona prea mult cu membri familiei (sotia chiar afirma la un moment dat ca astfel o scuteste de incercarile de a face conversatie).
Daca aceste lucruri au fost remarcate imediat, lipsa de siguranta si ezitarile menajerei au trecut in schimb neobservate pe langa membrii familiei. Desi s-au oferit sa o ajute in repetate randuri, s-au lasat pacaliti de "inocenta" acesteia, si au "reusit" sa nu remarce faptul ca este analfabeta.
Fiind foarte afectata de aceasta problema (si "ajutata" de influentele negative ale noii sale prietene - Jeanne - care la randul ei, are serioase probleme comportamentale), aceasta devine tot mai retrasa, iar momentul in care izbucneste este usor de anticipat: ucide, impreuna cu Jeanne, cei patru membri ai familiei.
Desi nu prea am ce comenta la acting, parca as fi dorit sa se dezvolte altfel relatia dintre Sophie si Jeanne. Asta deoarece mi s-a parut ca a doua jumatate din film nu s-a ridicat la nivelul primei. Raman astfel cu impresia ca cele mai bune cupluri de psihopati sunt Kit-Holly (Badlands) si Mickey-Mallory Knox (Natural Born Killers).
Vot: Bu san
Desi mi s-au parut de valori apropiate filmele, mi-a placut totusi un pic mai mult Bu san. Plus ca dintre cei doi regizori, as vrea mai tare sa-l vad pe Tsai Ming-Liang mai departe...
|