|
Shame
Capodopera.
Nu sunt familiarizat cu intreaga filmografie a lui Bergman, e doar al doilea Bergman pe care il vad dupa faimosul Persona.
Un film devastator despre psihicul uman in fata razboiului. Avem de-a face cu Razboiul nenumit, cu R mare, fara de sfarsit si fara sens, asa ni-l arata Bergman. Viziunea lui Bergman in fata Razboiului e una profund pesimista si deprimanta, oamenii singuri in fata lui isi pierd luciditatea si demnitatea si nu exista o cale reparabila, salvatoare si nici o intoarcere la ce a fost inainte. Poate de asta si finalul (deschis) ne arata ca Ea (cea care totusi incearca sa isi mentina echilibrul, umanitatea de-a lungul povestii) recurge la visare in fata iminentei, ca un licar iluzoriu in fata sfarsitului.
"Rusinea" e probabil constientizarea pierderii valorii de om, asa cum ne e dezvoltata povestea.
S-ar putea sa fie o interpretare prea simplista, in mod cert un astfel de film presara mult mai multe sensuri de-a lungul lui si in mod clar iti trebuie un bagaj cultural mai vast asupra operei lui Bergman (pe care eu nu il am), dar mie asa mi s-a parut tonul filmului: "Rusinea" = Rusinea de a iti da seama ca ai fost om si ca nu mai esti om.
Un film hipnotic si apasator, in mod cert o capodopera.
Votez si eu cu Skammen.
|