Da, acum depinde ce intelegem prin dezvoltare. Regizorul nu le creeaza un trecut, nu le dezvoltă multidimensional prea mult, asta e adevărat. Însă nu avem nici chiar acea masă amorfă pe care am întîlnit-o în filmul grecesc, de exemplu. Aici personajele ne spun cîte ceva despre ele interacționînd. Interesant, eu n-am detectat dimensiunea...gay a personajului atunci cînd m-am uitat la film, inocentul din mine percepuse doar nevoia sa de companie, fara implicatii sexuale. De acum incolo trebuie sa fiu mai atent cu citirea semnalelor, I guess.
Dar rămîn la ideea că personajul nu trebuie să fie neapărat gay. Iar pitzi nu trebuie sa fie neaparat pitzi, desi e greu sa o vezi altfel.
Singurătatea (sau afacerile) o fac să marșeze, iar omul nostru se inhibă. Asta nu-l face automat poponar.