Bad Timing
Radiografierea unei relatii clinice de iubire dintre o
freak si un
control freak.
Doi oameni bolnavi cu manifestari diametral opuse: ea expansiva, euforica, nestatornica, isi exteriorizeaza toate trairile intr-un mod aproape voyeristic, el cerebral, inchistat, un geek cu trasaturi ale fetei imobile ce ascunde o minte obsedata pana la psihoza de a controla si a planifica viata ei milimetric in proiectia relatiei pe care o are el in cap.
Regizorul ne explica destul de clar prin ritmul filmului ca o sa avem parte de putina liniste si de foarte multa furtuna.
La fel cum relatia lor e una fragmentata, fara armonie, ca zeci de cioburi ale unei sticle sparte si structura filmului incearca sa compuna povestea intr-un mod fragmentar, un perpetuum mobile intre prezentul dramatic (ea in spital in urma unei supradoze, el dand explicatii anchetatorilor) in care actiunea curge coerent, ca intr-un film politist clasic si trecutul recompunerii povestii iubirii cu nabadai care a dus la deznodamantul din prezent in care actiunea curge intr-un ritm psihidelic, rock'n roll, de videoclip.
Nicio scena nu are mai mult de 2-3 minute, asa ca avem de-a face cu un film cu zeci de scene disparate logic si temporal una de urmatoarea, tabloul complet trebuind sa il recompuna spectatorul ca intr-un puzzle.
Finalul m-a cam lasat
, La Ceremonie pare ca are un final cumintel prin comparatie.
Un film bun (!), cu merite de imagine si de creatie mult inainte filmelor facute in timpul sau, nu pot sa nu remarc prospetimea acestui film, avand in vedere ca e facut in anul 1980 (!!!). Uitati-va la stilul videoclip de a compune filmul asta si uitati-va la videoclipurile-etalon din anii '80 cu Madonna, Michael etc. si poate e mai clar de ce cred eu ca e un film proaspat si inainte timpurilor cand a fost facut.