[varu]

Chiar imi doream un astfel de meci intre un film cuminte din punct de vedere al constructiei si unul total neconventional, genul de film care poate provoca reactii din categoria WTF???

La Ceremonie (comentariu cu Spoilere!!!!!, nu cititi daca nu l-ati vazut)
Thriller destul de conventional ce poate rula duminica seara in prime time. Primul film al lui Chabrol pe care il vad, se pare ca e considerat unul dintre filmele de succes din filmografia sa si unul mai cuminte si mult mai putin obscur, zice-se.
Regizorul marcheaza destul de clar in constructia personajelor ce va sa vina, se puncteaza liniar prin indicii mura-n gura care e problema cu un personaj sau altul, suspansul si nevroza ne sunt livrate in gramaje din ce in ce mai mari (de la priviri in gol, raspunsuri mecanice si seci - la inceput, mici minciuni - pe parcurs pana la senzatii de isterie inabusite in suc propriu - spre final, excelente scenele cu Sandrine Bonnaire pe post de alienata in fata televizorului atunci cand nu isi accepta problema), antiteza claselor sociale e credibil prezentata, jocul actoricesc e bun.
Marea problema a filmului asta corect facut e predictibilitatea. Jur (!!!) ca in momentul in care cele doua paria au intrat pentru ultima oara in casa burghezilor in mintea mea am facut imediat legatura cu secventa cu pustile derulata cu o ora in urma, eram absolut sigur ca o sa gaseasca pustile. Mi-a fost extrem de clar ca daca imi arata pustile, macelul va avea loc exact in acea directie.
Mie tocmai finalul mi s-a parut extrem de banal.
Fara sa neg meritele filmului (personaje credibile atent construite, un studiu al societatii din mai multe unghiuri, naturalete, cursivitate si coerenta in derularea povestii) mie filmul asta nu mi s-a parut OK in momentul in care punctul culminant si deznodamantul au fost atat de usor de anticipat. Predictibilitatea a tras mult in jos un film absolut onorabil si agreabil prin cursivitate.

GoodBye, Dragon Inn
Un adevarat test de anduranta chiar si pentru cel mai antrenat ochi de cinefil si o piatra (de moara) agatata de gatul lui Ming Liang cand s-a aruncat in gol in ochii lumii cu asa ceva.
Eu zic ca e un film kamikaze din punct de vedere al regizorului, ca un arc peste timp intra in aceeasi categorie de a face cinema cu Chantal Akerman/Jeanne Dielman.
Un film facut exclusiv din cadre statice lungi (foarte rar vedem o miscare a camerei de-a lungul filmului), monotone, innebunitoare, o atmosfera care amesteca absurdul cu plictiseala, totul pus in slujba unei povesti despre descompunerea unei lumi, cea a cinema-ului.
Ming Liang face prin filmul asta un cinema eminamente senzorial, nu exista poveste, nu exista dialoguri (sunt doua schimburi de replici in tot filmul, prima dupa patruzeci de minute, a doua dupa inca douazeci, emotionanta), personajele sunt doar schitate, e mult spus personaje (habar nu avem de unde vin si unde se duc, ce e cu ele in afara atmosferei care ii inghite). Mai mult decat o poveste, regizorul in cazul asta iti vinde niste senzatii la care poti sa rezonezi sau nu, mai ales ca toate apartin lumii de jos, paturii dubioase. De asta mi se par absolut OK in cazul asta si reactiile "o porcarie inimaginabila si fara niciun sens in care nu se intampla nimic"
Pentru ceilalti cinefili, eu spun ca GoodBye, Dragon Inn e din aceeasi familie a minimalistilor creatori de filme de atmosfera din care fac parte Akerman/Puiu/Porumboiu etc.
Si inca o chestie absolut remarcabila la Tsai e ca am vazut 3 filme pana acum de el (ca sa fiu sincer, GoodBye, Dragon Inn mi se pare cel mai slab dintre ele) si sunt total diferite unul fata de altul, toate sunt foarte provocatoare ochiului, toate sunt filme kamikaze si la toate i-a iesit. Eu doar pot sa garantez ca daca ai vazut GoodBye, Dragon Inn, celelalte filme ale lui nu arata deloc asa.
Il consider un mare meserias. Pana acum a luat (doar) un trofeu suprem la Venezia, dar vom mai auzi de el, creierul lui cinematografic e inepuizabil.

Votez cu GoodBye, Dragon Inn. Original e putin spus. OZN e termen mai potrivit.
Filme ca La Ceremonie s-au mai facut.