Quote:
|
In trecut e prezentata destramarea relatiei celor doi si infiriparea alteia, toate astea in timp ce este realizat acel calendar. In prezent asistam la niste cine "romantice" aranjate, necesare radiografierii relatiei lor.
|
Relatie? Care relatie? El e "fotograful" si ea e "traducatoarea". Personajele sunt atat de schematice incat nici macar nu sunt oameni, doar niste roluri abstracte. Niciodata nu vedem ceva ce ar putea sa arate de ce s-au placut sau vreun moment in care sa fi fost fericiti. Nu poti face radiografia a ceva ce nu a fost deloc prezentat. Iar in trecut nici macar ruptura nu e aratata, ci niste biserici.
Quote:
|
Dupa cum tu insuti ai zis, un film nu trebuie sa fie neaparat realist, dar nu vad de ce lucrul asta s-ar aplica doar filmului japonez, dar nu si celuilalt.
|
Ok, aici ai dreptate.
Quote:
|
Tot prin repetarea acelor scene observam modul in care cameramanul trateaza experientele respective, fiind inca incapabil sa inteleaga ca e vina sa. Chestia asta poate fi trasa usor inspre realiatate, multe persoane vazand lucrurile doar dintr-o anumita perspectiva, avand impresia ca altii sunt vinovati pentru propriile greseli.
|
In primul rand, continui sa afirm ca in filmul asta nu exista nici o relatie si nici un personaj, doar niste concepte superficial-abstracte, asa-zis "artistice". Dar folosindu-ne de imaginatie, fotograful greseste, pentru ca sotia sa se tine de mana cu un alt barbat, in prezenta lui? Poate ma insel eu, dar in momentul in care iti alegi un om sa-ti fie partener de viata, e cazul sa te gandesti bine. Cand te casatoresti faci niste promisiuni, atat lui personal cat si in fata societatii. Daca ulterior descoperi ca nu va potriviti, atunci greseala e si a ta, ca nu ti-ai dat seama mai devreme. Iar in cazul asta divortezi, nu filtrezi cu nesimtire cu un alt barbat, in prezenta sotului tau. Deci cu toata indulgenta, nu pot sa inteleg de unde ai ajuns la concluzia ca e "e vina lui".
Quote:
|
Aceasta raceala a discutiei, realizata prin nevoia de traducere a fiecarei fraze in ciuda banaliatii ei, creaza distanta dintre cameraman si acel loc si totodata distanta dintre el si celelalte doua personaje.
|
De acord, dar e overdone to death. La fel ca scena cu telefonul. PRICEPEM! Daca faci un film de arta atunci sa presupune ca te adresezi unei audienta cu un anume nevel intelectual. Nu e nevoie sa repeteti aceeasi idee de peste zece ori, decat in cazul in care pur si simplu nu ai alte idei...