[Mercutio]

Days of being wild e un film bun, dar O thiasos (The travelling players) e un film cu totul deosebit. E cu mult mai bogat si complex ca tematica, misanscena, imagine. E greu de clasificat ca gen, se apropie cel mai mult, cred, de filmul istoric. Insa cuprinde de toate: istorie, politica, cultura, destinele unei tari, destine umane in vremuri de rastriste si framantari sociale, psihologie in situatii extreme si toate aspectele umane,nunti, inmormantari, etc. Toate in stil grecesc. Chiar ma gandeam la un moment dat ca se poate observa tragedia greaca (cu intriga, crime, razbunari, tradari) pe trei planuri: in piesa de teatru reprezentata de trupa in turneu, in interiorul trupei, intre actori si chiar la nivel de tara.
Cum s-a mai spus, cinematografia e impresionanta. Angelopoulos e adeptul realismului bazinian (cadre lungi + deep focus). Tot secventele din film sunt segvente cadru sau din doua-trei cadre. Insa, atentie, nu e minimalism. Camera are rol de povestitor, stie dinainte ce se intampla, se deplaseaza si paneaza peste peisaje urbane si rurale, munti inzapeziti si plaje insorite, surprinde evenimente si situatii, fete si atitudini umane, la momentul potrivit. Nu e postata intr-un colt si uitata acolo, ca un martor tamp, asa cum vedem in unele filme romanesti.
Ar fi multe de spus despre film si e nevoie sa fie vazut de mai multe ori oricum. Abia l-am terminat de vazut.
Votez deci cu O thiasos, desi nu stiu daca mai e valabil votul. La mine e 9.51pm.