[rvn]

Iwai chiar reuseste sa dea o noua dimensiune acestei povesti banale a iubirii adolescentine.
ca sa simti emotia, trebuie sa deschidere ca s-o primesti, sa simti ca ceea ce se intampla pe ecran este ceva cu care tu poti face o legatura,oricat de mica, cu fapte,intamplari, pe care le-ai trait sau sentimente de care nu esti strain...
daca acest lucru nu este realizabil, e clar ca filmul nu te satisface. e ceea ce am simtit si eu in cazul filmului argentinian, dar am recunoscut faptul ca are cateva calitati de apreciat.
ori ce spui tu, Mercutio, este adevarat pana la un anume punct, acela cu disocierea...
poti s-o faci numai cu mintea (atentie, nu e o regula sa fi programator), sau o poti face cu doua organe interne in acelasi timp: mintea si inima. daca cordul da semne ca a crescut putin tensiunea,inseamna ca s-a simtit emotia.in schimb,daca e necesara folosirea scobitorilor pentru a sustine pleoapele, nu e cazul sa mai consumam curentul electric degeaba. filmul acela nu ne-a atins. si nu e o nenorocire. daca ne-ar placea tuturor aceleasi lucruri am fi plictisitori. pana si Bergman,Kubrick si alte genii au hulitori.de ce? eu cred ca e o intrebare buna.