[Mercutio]

Inclin sa cred ca filmele nu ar trebui sa te influenteze decat in mod pozitiv chiar daca sunt capodopere. Cei care sunt influentati de filme in mod negativ, ori sunt usor influentabili ori au probleme psihice grave.

Intrebarea mea e: de ce se consuma (si desigur, se produc) atatea filme de groaza? Daca groaza e un sentiment negativ, de ce urmaresc totusi oamenii acest gen de filme? Desi sentiment de groaza la vizionarea unui film artistic e prea mult spus. Mie mi se pare ca avem de a face cu un soi de excitare sau provocare care se cauta in experienta asta. Care e posibila datorita faptului ca suntem constienti, mai mult sau mai putin, de aceasta limita de confortabilitate de care spunea Arvin Brown. Toate atrocitatile din film sunt mimate, sunt efecte, e teatru, e suc de rosii, nu e sange. Eu, de exemplu, sunt capabil sa urmaresc orice film de groaza, cu bai de sange, decapitari si altele de felul asta, dar aproape mi s-a facut rau odata cand am vazut pe Discovery filmata o operatie medicala. In situatii dintr-astea iti dai seama de existenta limitei de confortabilitate.
O alta situatie in care se ajunge la atingerea sau depasirea acestei limite, cel putin pentru mine, apare in cazul filmelor inspirate din realitate.
Ma uitam la filmul acela australian de groaza, Wolf Creek, in care un smintit aducea oameni la el acasa, undeva in mijlocul preeriei australiene, sub pretext ca le va repara masina, pentru a-i ucide si a le lua lucrurile.
Simtirea e mai reala, mai puternica, as putea spune ca un soi de teama se instaleaza in momentul in care vezi toate faptele si stii ca asa ceva s-a intamplat cu adevarat. E o scena in care se arata un depozit de obiecte achizitionate de killer, zeci de masini, camere video, si altele. Iti spui, dumnezeule, un asemenea dement chiar a existat, toate astea s-au intamplat.
That scared the shit out of me, vorba lui Brown.