[MinRep]

Days of Being Wild
Nu stiu exact ce sa spun despre ”Days of Being Wild”, dar nu cred ca pot sa spun ceva de rau despre el... Nu l-am revazut pentru turneu, dar imi amintesc de el destul de bine. Este cel mai important film facut de Wong Kar Wai si directorul sau de imagine Christopher Doyle: chiar daca nu este cel mai bun, este cel care, in termeni de imagine, stil si structura, da tonul pentru cele trei filme mari ale lor din anii '90 ("Chungking Express", "Fallen Angels" si "Happy Together"), iar povestea lui este spusa mai departe in "In the Mood for Love" si "2046".
Totusi, indiferent de locul sau in istorie, "Days o Being Wild" e un film captivant si entertaining. Chiar daca fuge dupa trei-patru linii narative, toate acestea conduc spre aceleasi teme. Nu ma deranjeaza asa-zisele clisee (ploaia, mizeria urbana, personajele care devin, pe rand, naratori etc.) Wong Kar Wai stie sa impleteasca aceste elemente intr-o creatie originala, plina de imagini seducatoare.
Actorii merita mentiuni aparte. Leslie Cheung duce greul, dar Maggie Cheung si Andy Lau - desi petrec relativ putin timp pe ecran - sunt cei pe care imi place cel mai mult sa ii privesc. Cat despre aparitia misterioasa si usor nelinistitoare a lui Tony Leung (Chiu Wai), este unul dintre cele mai inspirate finaluri cinematografice. Un singur cadru, relativ lung, cu un personaj nou, pregatindu-se sa iasa in oras in locuinta sa cu tavanul mult prea jos, sugereaza ca existe si alte destine, alte personaje singure in cautarea acelorlasi lucruri. Imi place ambiguitatea acestui final.

O thiasos
Sunt multe lucruri de apreciat la acest film. Este o poveste "importanta", pe un subiect "greu" (WWII & aftermath), spusa dintr-o perspectiva care, la vremea aceea cel putin, era cenzurata de catre autoritatile elene. Iar Angelopoulos nu a fost niciodata (cred) mai riguros ca aici, compunandu-si filmul in intregime din cadre lungi, complicate, de obicei in miscare, care - de mai multe ori pe parcursul filmului - incep intr-o perioada de timp si se termina in alta. Nu m-au deranjat trimiterile la istorie si mitologie (in general, cam cunosteam povestile) si nici macar politica unilaterala si usor mioapa din spatele filmului. Dar cred ca, pentru un film de patru ore care acopera momente din mai multe decenii, "O thiasos" are ambitie si pretentie, dar este simplist. Metafore facile domina pe parcursul filmului (precum scena in care englezii ii pun pe artisti sa joace pentru ei), iar povestea Electrei si a lui Oreste nu este mai mult decat un gimmick.
Trebuie laudat Angelopoulos pentru ca este un meserias talentat, dar arta povestirii si comentariul social/politic nu sunt punctele sale forte.

Vot: Days of Being Wild (but you knew that already...)