[Federico]

Din momentul in care O thiasos a inceput cu un actor care spune "The love of Golfo, tragic and profound, deep in your heart will resound." , am avut cele mai negre presimtiri. Nu sunt un fan al filmelor care iti dicteaza de la inceput ce ar trebui sa simti. Dupa 40 de minute de scene care presupun cunostiinte despre istoria Greciei si personaje vag schitate, am realizat ca mai urmeaza trei ore de chin si am abandonat. Compozitia imaginii era foarte reusita. Evident, nu pot vota.

Ha! Ha! Ha! Ha! Mai are cineva curajul sa se-apropie de filmul asta?
Twinsen, la prologasul ala mi se pare ca te repezi de parca de-abia asteptai sa gasesti un motiv pt care sa scapi de film. Insa oricum l-ai inteles gresit. Acolo nu era autorul care ne face noua cu ochiul in legatura cu intergul film ci facea parte din piesa pe care se chinuie s-o puna-n scena gasca ambulanta de actori. Nu trebuia sa-i acorzi prea multa importanta sau sa te sperii.
Dincolo ai dreptate. Da, filmul e destinat unei clientele selecte in primul rand, adica poporului grec. Toata arta pierde ceva cand este exportata insa cazul de fata e unul extrem. Fara o familiarizare sanatoasa cu istoria, mitologia, cultura si spiritul grec nu poti sa patrunzi cu adevarat filmul. Insa razboiul e departe de a fi pierdut din start. Exista motive solide pt a-i da filmului o sansa. Numai simpla idee de a te dedica timp de 4 ore unui film molcom si minimalist e o provocare in sine.
Da, personajele raman pana la final "vag schitate". Demiurgul lor e la fel empatic cu ele ca un sef de garnizoana cu recrutii sai. Filmate numai de la distanta, dandu-le rareori dreptul la exprimare (insa si cand o face! - in trei randuri cate un personaj ne ia la ochi si incepe sa ne toarne o confesiune neintrerupta de vreo 5-6 minute) sau de a interactiona intim intre ele. Tre' sa faci eforturi serioase cand actiune se focalizeaza cat de cat pe cineva, sa-ti dai seama care-i "povestea" lui sau daca l-ai mai vazut pan-atunci. Inevitabil asta raceste mult temperatura filmului si senzatia lasata e inconfortabila, insa cu siguranta asta a fost si intentia autorului.
Da, si compozitia fotografica ramane reusita. Vizual filmul are o forta deosebita. Tracking-shot-urile alea infinite scurgandu-se ca in Dali (cum zicea cineva ) pe care le iubesc atat de mult la Tarkovski sunt prezente si aici, plimbadu-se pe strazile pustii si prin cladirile ruinate. O scena foarte asemanatoare prim prisma geo-topografica cu una din "Offret"-ul aceluiasi Tarkovski - in aer liber, la o masa acompaniata de cativa copaci despuiati, aproape de malul marii, (aici cu niste nuntasi ca protagonisti) - se dovedeste apta de a insufla o bucurie estetica de un nivel extrem de ridicat. O alta scena frumoasa o inmormantare in care neinsufletitul e coborat in groapa in aplauzele tovarasilor de trupa, ca la finalul unei piese.
In fine, filmul merita din plin o vizionare, zic eu. Chiar daca sunt sanse mici ca sa intelegi ceva de-acolo, totusi cumva asta nu elimina interesul si placerea actului contemplativ. Exista un carusel extrem de variat de ipostaze in care sunt puse personajele (unele dintre ele extreme) si asta e misto.

Am vazut si wong-kar-wai-ul. Nu prea m-a fermecat. O sa votez cu grecul dar revin alta data si cu o explicatie.

@rvn scuze ca mi-o permit dar: poti sa lasi spatiu dupa semnele de punctuatie? inconforteaza lectura. (ti-a atras atentia si Pitbull odata, dar ai uitat )