Inca un film confidential care nu vrea sa spuna nimic, nici supus la tortura.
In opinia mea filmul este in primul rand despre apartenenta la o cultura, despre cat de puternica este aceasta apartenenta(mai puternica decat o relatie de cuplu), si despre imposibilitatea de a trai simultan in doua culturi: nevoia/necesitatea omului de a face o alegere. Asta a facut ea in final, a trebuit sa aleaga, a realizat ca nu apartine culturii occidentale.
Se intelege ca cei doi aveau o relatie cat de cat normala in Canada. Insa in Armenia totul se schimba. Schimbarea nu este in modul lui de a fi. El ramane la fel, are un contract de indeplinit si vrea sa-l duca la bun sfarsit. A angajat un sofer, nu un ghid si n-are chef sa lase camera pe dealuri sa i-o fure cineva. Insa ea devine deodata alta persoana, are alte valori, e total fermecata de acest spatiu spiritual, caruia ii apartine, si de reprezentantul lui, soferul-ghid. Fotograful ii devine strain. El, desi are aceiasi origine, in realitate nu mai apartine acestui loc. Nu-i intelege semnificatia, istoria, sacralitatea. Egoian transpune aceasta idee punandu-l pe fotograf off cadru in toate scenele de flash-back. De asemenea sunt remarcabile - in afara de imaginile superbe cu vechile biserici - puntile sonore (sunetul dintr-o scena continua in scena urmatoare) cu care autorul creeaza o legatura intre prezent si trecut, dand o senzatie de continuitate care accentueaza ideea de rememorare. Ceea ce pare la inceput o coincidenta, chestia ca fiecare fata simte nevoia sa telefoneze dupa ce se termina vinul, e cumva explicabil si banal: fetele de la compania de escort girls probabil aveau anumite reguli, sa nu telefoneze in timpul mesei sau ceva. Insa acest bolero e doar un fundal pentru ceea ce se intampla in celelalte scene din trecut sau, daca vreti, un ritm pe care se canta melodia.
Sper sa se downlodeze si celalalt film pana maine, sa pot vota si eu.