|
probabil ai dreptate, cunoscand mai bine detalii despre viata regizorului.
dar, chiar daca altii au dictat ceee ce sa realizeze el tot a avut trairi intense vis-a-vis de chestiunea aceasta,trairi care se simt si din imagini si modul cum a filmat,inclusiv expresia de tristete de pe figura lui, de regret, atunci cand ramanea singur in timpul convorbirilor telefonice.poate acelea nu insemnau neaparat regretul dupa relatia cu sotia lui..
din cate am inteles,Egoyan e nascut in Egipt,deci crescut si educat intru-un anume mediu, de parinti care aveau la randul lor mentalitati si alta educatie,fiind la randul lor in exil.din start e vorba de imbinarea a doua culturi si educatii diferite,pe care el o resimte si in noul loc unde a fost "adoptat".
mi se pare legitima intrebarea lui Twinsen: ce rost aveau acele cine cu femei diferite care sporovaiau in limba materna? tu zici ca nu erau romantice.eu zic ca da,cel putin la nivel de intentie. o sticla cu vin rosu si prajitura(de fiecare data ceva cu aspect dubios si moale,poate din bucataria armeana) sunt premisele unei astfel de intalniri care de fiecare data nu se termina decat stanjenitor(de ce intotdeauna scena se repeta incepand de la ultima gura de vin din pahar?).faptul ca placerea lui cea mai mare era sa le asculte pe ele vorbind in graiul matern nu e o forma de romantism?
|