Days of Being Wild - Desi l-am vazut acum a treia oara, nu imi mai aminteam foarte multe, ceea ce nu e surprinzator avand in vedere ca atmosfera e totul. Povestea si personajele par sa existe mai mult de dragul de a da ocazia lui Wong si lui Doyle sa creeze poezie in imagini. De exemplu, filmul se incheie cu o scena in care un barbat elegant care nu mai aparuse niciodata pana atunci e urmarit indelung in timp ce se pregateste sa iasa in oras. Din fericire actorii sunt cu totii excelenti si asta ajuta mult, iar din punct de vedere tehnic Days of Being Wild e intr-adevar remarcabil. Am un atasament emotional pentru Days of Being Wild , fiind unul din primele filme care m-au atras spre cinematografia asiatica, dar in ultimul timp simt ca incepe sa ma oboseasca supradoza de "film de arta" in care stilul incearca sa devina substanta, in general cu rezultate sarace.